"(...) unul din noi merge înainte spre Sud, altul Înainte spre Nord. Pământul e rotund. Plecăm unul cu spatele la celălalt ca să ne întâlnim cândva. unul în brațele celuilalt. (...) El și Ea.
pe o bancă. Privesc, privesc spre înalt ochii Privesc... Un trecător - unde vă uitați? Ce vedeți? Spuneți-mi și mie, ce vedeți? Ei - contemplam... coloana Trecătorul-?!? Ei - Coloana Noastră infinită.... (...) Povestea traversează timpul și ni se arată`nouă, De acum și până la sfârșit... Să ne iubim peste tot Ca și cum ar trebui să molipsim această lume cu dragoste Și să ne contaminăm semenii cu ceea ce le lipsește. Povestea ESTE. " Fragment: "From: Clară To: Răzvan Sent: Tuesday, February 21, 2006 12:52 PM Subject: giving love-osho Pentru a înțelege iubirea, trebuie în primul rînd să fiți plini de iubire; numai atunci puteți înțelege iubirea. Milioane de oameni suferă: ei doresc să fie iubiți, însă nu știu cum să iubească. lar iubirea nu poate exista că un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se oferă vă mulțumește; satisfacția provine din ceea ce dăruiți voi celorlalți. Nu puteți fi mulțumiți dacă sunteți cerșetori, mulțumirea apare numai dacă sunteți regi. lar atunci când dăruiți iubire, deveniți un rege. Puteți dărui atât de mult - este inepuizabil; cu cât dăruiți mai mult, cu atât iubirea voastră devine mai rafinată, mai subtilă, mai nuanțată. în momentul în care înțelegeți ce este iubirea, în clipa în care experimentați iubirea, deveniți iubirea însăși. Atunci în voi nu mai exista nici dorința de a fi lubqi, nici dorința de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca și respirația. Nu puteți face nimic altceva; veți fi - pur și simplu - plini de iubire. Dacă iubirea voastră nu va găsi ecou, nu vă simțiți răniți. Motivul este următorul: numai persoana care a devenit ea însăși iubirea, poate iubi. Puteți dărui numai ceea ce aveți deja. Nu are rost să cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea în viața lor, care nu au ajuns la sursa întregii lor ființări, care nu au cunoscut iubirea în toată strălucirea ei... Cum ar putea să iubească acești oameni? Ei pot numai să simuleze... S-ar putea chiar să creadă în mod sincer că vă iubesc. însă, mai devreme sau mai târziu, își vor da seama că este numai o pretenție, că este numai un rol, o ipocrizie. Poate că nu intenționează să vă înșele, însă ce pot face aceste persoane? Voi cereți să fiți iubiți, iar celălalt cere, la rândul lui, același lucru. Fiecare presupune că partenerul este obligat să iubească, și fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Aceasta este o idee fixă, însă o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, și fiecare îl va reproșa celuilalt, plângându-se că ceva nu este în regulă. De la bun început ei sunt de fapt niște cerșetori, iar mâinile lor, Întinse către celălalt pentru a cere, pentru a ruga, rămân goale. Cei care au găsit sursa iubirii în ei înșiși nu mai au nevoie să fie iubiți; în ciuda acestui fapt, vor fi iubiți. Ei vor iubi pur și simplu pentru că au prea multă iubire, la fel ca un nor care vrea să-și reverse ploaia, ca o floare care vrea să-și împrăștie parfumul, fără dorința de a primi ceva În schimb. Răsplata iubirii este iubirea însăși și nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vieții: atunci când o persoană este răsplătită prin însăși iubirea pe care o răspândește în jurul ei, mulți oameni o vor iubi; fiind în contact cu ea, foate aceste ființe vor găsi treptat-treptat sursa iubirii în interiorul lor. Ele pot fi în legătură cu o ființă care își răspândesfe iubirea fără să ceară nimic în schimb. și cu cât această ființă Împărtășește răspândește mai mulf iubirea sa, cu atât iubirea este mai mare. "
