Nastie

     Mircea Bodean este un poet născut dintr-odată consacrat ce trage o brazdă în poezie ca un semn de ceea ce înseamnă să se spună „că nu e om să nu fi scris o poezie”. Să se spună că „romanul s-a născut poet”.
Citește tot rezumatul cărții Nastie... Ne arată o poezie reală, pentru că stă în fața poeziei cu sensibilitate și rafinament, cu ceea ce este el, un caracter, un om de ținuta aleasă, cu eleganță.     Elementele care alcătuiesc creația domnului Bodean sunt surprinzător de personale, eterice, îmbinate cu finețe și măiestrie, iar așezarea lor este făcută potrivit și original, ca să știm că totul are un motiv și totul este material de poezie. Fie că e vorba de versul liber, fie că e vorba de versul clasic nu avem prilejul să semnalăm neglijențe în limbaj, pentru că este în general metaforic. (Constantin Bihara)          Fragment:                “HORA NOASTRĂ     În colbul cel statut sub soarele arzând,     Fior de gând răscoala o dorință,     Când frunți de frați născuți dintr-o ființă     Privirile-și pătrund.        Mișcări ușoare de pas se împreună,     Trezesc puteri în trupuri care-așteaptă,     Sub cânt de foc spinarea li se-ndreaptă,     Se prind mâna cu mâna.       Și focul crește hora în dacicul rotund,     Joc revărsat în lume, joc adunat în inimi,     Cerc după cerc, copacul se leapădă de patimi,     Se-nalță renăscând.        Sub talpe frământat, pământul se urnește,     Vechi rădăcini ascunse, istoriei s-arată,     lar hora crește, crește cu forța adunată;     Tot neamul se trezește.        În spirit pătrund picuri din lacrimi de eroi.     Ei ne cuprind de umeri, mai tare ne adună,     Ne țin cu râvnă cercul de brațe împreună;     Puterea e în noi!” Citește mai puțin...