Sfarsitul a fost aproape

„Ambiția mea e să scriu cea mai tristă și mai comică poveste din lume. Nu cred că mi-a ieșit încă partea cu «din lume», nici cu «cea mai», dar o să mai insist. Cartea de față nu e despre sfîrșitul lumii, ci despre cum continuă ea să existe, cu bune și rele, ținută laolaltă, ca să nu se destrame, parcă mai degrabă de o frică omniprezentă decît de legile fizicii.
Citește tot rezumatul cărții Sfarsitul a fost aproape... Am încercat să transpun în universul mic al unei agenții de publicitate problemele lumii contemporane, așa cum le resimt eu. - Bogdan Costin 21.12.2012. Probabil cel mai faimos sfîrșit al lumii din istoria omenirii, datorat internetului. Totuși, puțini au crezut că acesta chiar va avea loc. Emil Pop, taciturnul IT-ist al unei agenții de publicitate, e unul dintre ei. Cu cîteva zile înainte, el o va răpi pe Mariană, colega lui de la Contabilitate, și o va duce în buncărul său. Zilele petrecute acolo, în așteptarea unei apocalipse puțin probabile, îi vor aduce Marianei revelații neașteptate, în timp ce lumea de la suprafață va deraia de la cursul ei firesc atunci cînd cei care o cunosc vor constata dispariția sa. Noul roman al lui Bogdan Costin este o satiră la adresa unei civilizații pe cît de moderne și de avansate tehnologic, pe atît de dominate de frică, în toate formele ei. Nu atît de cea a extincției totale, cît de micile frici care îi țin captivi pe oameni în inconfortabilele buncăre ce devin propriile lor vieți, odată cu deziluziile aduse de trecerea timpului. Fragment: “Problema e că aici Emil s-ar putea să greșească, ar spune Tudor Voinea dacă ar fi fost martor al monologului său. Emil și toți cei care zic că lumea a luat-o razna în ultima vreme. Lumea nu a luat-o razna, lumea e la fel ca întotdeauna. Nebuni, dezas-tre naturale, războaie au fost dintotdeauna. Doar că acum afli prea multe, prea repede, despre orice se întâmplă în fiecare colț al lumii. Dintr-o dată, afli în timp real ce se întâmplă cu fiecare din cei șapte miliarde de oameni ca tine de pe planeta asta. și când sunt șapte miliarde, se întâmplă multe, nu glumă. Nici pe Facebook nu ai timp să treci în revistă tot ce scriu cele câteva sute de prieteni de-ai tăi. Acum însă ești în contact direct cu șapte miliarde de oameni. Asta e rețeaua ta socială. Unii oameni sunt mai impresionabili decât alții. Poate că creierul lui Emil nu era pregătit pentru atâta informație, pentru atâta complexitate. S-a întâmplat prea brusc. Mai ales de când cu internetul. Acum citești părerile diferite ale șapte miliarde debameni diferiți, vezi viețile lor, sunt prea mulți. Prea multe cărți, prea multe știri, prea multe curente, idei, opinii. Chiar dacă știi că nici una din milioanele astea de informații zilnice nu contează cu adevărat pentru tine, nu poți să faci abstracție de ele și undeva tot se înregistrează, în mintea ta, rămâne și ce a zis el. Ce crede el. Ce părere are el. și uite-așa, creierul e suprasolicitat și se arde ca o siguranță electrică. E doar o altă teorie, o altă părere. încă una printre alte câteva miliarde de păreri. Mai aveau zece minute de viață. normală. Cu un minut înainte de miezul nopții, inima lui Emil Pop bătea să-i spargă pieptul. Inspiră adânc ca să-și potolească puțin bătăile inimii. Nu prea-i ieșea. Nu îi mai bătuse atât de puternic și incontrolabil din acea seară când a stat pe marginea acoperi-sului de la blocul de zece etaje în care a locuit cu chirie două luni, după despărțirea de soția lui. A stat două minute așa, dar nu a putut să meargă până la capăt. Acum se bucura că n-o Făcuse. Fusese doar într-o pasă proastă. Atunci s-a hotărât să se natoarcă la mama lui. O fi ea insuportabilă, dar nu se compară cu singurătatea. A doua zi dimineață, renunță la chirie și se instala în casa ei. Cumva, pe parcursul celor patruzeci și cinci de ani de viață, Emil închisese un cerc din punct de vedere social. Pornise cu mama lui de la naștere și acum ajunsese în punctul în care ea era singurul lui contact social. Totul începuse de pe la treizeci de ani, odată și cu căsătoria, și cu munca tot mai solicitantă, probabil așa cum se întâmplă cu marea majoritate oamenilor. Nu avusese niciodată mulți prieteni, amici care să-l cheme la o bere sau în weekend la o cabană. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă din ultimii ani, constatase placid că, dacă nu tri-mitea el un mesaj și astfel să i se răspundă, începuse să nu mai primească nici măcar un SMS de la cineva, de un telefon în noaptea de Revelion nici nu mai putea fi vorba. Soția lui con-stătase cu furie degradarea vieții lor sociale și o punea pe seama lui. Ea îi reproșa că el nu e în stare să găsescă și oameni pe gustul ei, nu doar autiști pasionați de calculatoare și bere. “ Citește mai puțin...