În 18 iunie 1981, o barjă enormă s-a strecurat printre navele comuniste de patrulare și a ancorat lângă o plajă din sudul Chinei. Proiectul Mărgăritar este povestea unei operațiuni temerare conduse de fratele David, un fost pușcaș în cadrul Marinei Americane.
Împreună cu ceilalți 19 membri ai echipajului, acesta și-a riscat viața pentru a duce biblii credincioșilor chinezi care tânjeau după Cuvântul lui Dumnezeu. Revista Time a descris Mărgăritarul drept „o misiune cu totul remarcabilă, […] cea mai amplă operațiune de acest fel din istoria Chinei”. Creștinii chinezi îl consideră un punct de cotitură în istoria lor. După 25 de ani de tăcere, în ultimele sale luni de viață, fratele David i-a împărtășit autorului Paul Hattaway povestea sa. În Proiectul Mărgăritar se arată cum Dumnezeu a ales un american iubitor de fotbal, un om cu totul obișnuit, pentru a săvârși o lucrare cu totul ieșită din comun. Fragment: “Spuneau să nu țin cont de ordinul fratelui Andrew și bibliile așa cum era planificat. Alții erau de părere ca să mă supun ordinului. Cel mai derutant era faptul că nu aveam niciun argument clar cu care să le motivez ordinul primit. Anularea livrării a fost unul dintre cele mai dificile lucruri pe care a trebuit să le fac în viață. Cel mai greu pentru mine era că știam cât de dezamăgiți vor fi frații și surorile din China la aflarea veștii. Mă întrebam dacă vom reuși vreodată să le recâștigăm încrederea. Zi după zi, vreme de șase luni, credincioșii chinezi se adunaseră să se roage pe plaja unde era planificată livrarea. Totuși, cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât îmi revenea mai pregnant în minte învățătura lui Isus: dacă îmi aduc darul la altar și acolo îmi amintesc că un frate are ceva împotriva mea, trebuie să las darul și să mă duc întâi să mă împac cu el, indiferent de sentimentele mele personale și de dorința arzătoare de a livra bibliile. Am sunat iar în Olanda. Andrew mi-a spus că tocmai urma să plece în America, așa că am stabilit să ne întâlnim peste câteva zile la Palm Springs, în California, ca să stăm de vorbă. M-am întors la navă ca să le comunic colegilor mei cele discutate. S-au adunat cu toții în jurul meu pe puntea remorcherului, în afară de fratele Cor - singurul olandez din echipajul nostru. Ceilalți mi-au spus că anularea livrării îl supărase teribil și refuza să ia parte la adunare. Am coborât la Cor, mi-am pus brațul pe după umerii lui și l-am rugat să ni se alăture. El a refuzat, dar eu am insistat, spunându-i că poate să stea dincolo de ușă, dacă dorește, și să asculte de acolo ceea ce aveam de spus. Am făcut cu toții cerc în timonerie și Keith a deschis rugăciunea. După ce a încheiat, unul dintre frați a spus că are o nemulțumire și l-am lăsat să își verse amarul. A urmat al doilea, care și-a descărcat la rându-i inima, apoi al treilea, al patrulea și al cincilea.”
