„Lucrarea de față reprezintă, fără îndoială, un demers științific reușit, care se remarcă în peisajul publicistic autohton prin documentarea riguroasă, profunzimea analizei și valorificarea în mod creativ a jurisprudenței CJUE.
Așa cum era de așteptat, lucrarea îmbină în mod fericit prezentarea evoluției reglementărilor europene în materie cu analiza modului în care acestea se reflectă în practica Curții de la Luxemburg. Nu poate trece neremarcat nici stilul plăcut și clar al expunerii, care face ca ideile să poată fi urmărite cu ușurință, chiar și atunci când aspectele abordate au un pronunțat caracter tehnic. De aceea, prezența lucrare, departe de a fi o simplă introducere în tematică extrem de vastă și complexă a dreptului european al concurenței, poate reprezenta un instrument de lucru foarte util pentru avocați, judecători, consilieri sau chiar pentru procurori, atunci când aceștia instrumentează cauze ce implică incidența unor instituții din dreptul concurenței.” (Prof. univ. dr. FLORIN STRETEANU) Problematica dreptului european al concurenței este abordată pe parcursul a opt părți în acest volum, în care sunt analizate noțiunile relevante în materie, politică UE în domeniul concurenței, conceptul dreptului european al concurenței și domeniile principale de reglementare abordate de acesta: înțelegerile anticoncurențiale, abuzul de poziție dominantă, ajutoarele de stat, operațiunile de concentrare economică între întreprinderi și întreprinderile publice. Fragment: “§6. Politica în domeniul concurenței și politica comercială comună Politica comercială comună, alături de politică UE din domeniul concurenței se numără printre domeniile de competență exclusivă ale Uniunii Europene, conform art. 3 TFUE. Această reglementează relațiile comerciale ale Uniunii cu țări terțe, prin instituirea unor taxe vamale de import și export în relația dintre acestea. Politica comercială comună include și reglementări privind regimul investițiilor străine directe. Între cele două politici existente la nivelul UE există suprapuneri și interconexiuni, în ceea ce privește scopurile și metodele de intervenție ale acestora. Coordonarea celor două este necesară din perspectiva realizării unei politici economice generale eficiente. Necesitatea coordonării politicii comerciale comune cu politica din domeniul concurenței se dovedește a fi necesară din perspectivă a două evoluții înregistrate în ultima perioadă: reducerea treptată a barierelor din calea schimburilor comerciale — procesul de liberalizare continuă a comerțului intemațional și procesul de globalizare a producției. Eliminarea treptată a barierelor din calea schimburilor comerciale a determinat reacții ale agenților economici, transpuse în acțiuni de distorsionare a concurenței, menite să asigure ocuparea unor poziții avantajoase în noile condiții de piață. Aceste reacții decurg în primul rând din dorința acestora de a se autoproteja: dacă dispar acele bariere care aveau ca scop protejarea pieței interne, atunci se va accentua concurența venită din partea întreprinderilor străine — apărând astfel o tendință firească din partea întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări de a crea bariere de substituție pentru a le înlocui pe cele eliminate, prin recurgere la practici anticoncurențiale. Realitatea celor menționate mai sus impune realizarea coordonării între cele două politici. Astfel, o politică comercială caracterizată printr-un liberalism accentuat impune existența unor reglementări riguroase în domeniul concurenței. În schimb, dacă politica comercială este de tip protecționist, structura concurențială a pietei înteme este posibil să fie afectată ca urmare a apariției comportamentului anticoncurențial din partea producătorilor aflați la adăpost de concurență externă.”
