Andrew J. Rush a atins acel tip de succes de critică și comercial la care majoritatea scriitorilor îndrăznesc doar să viseze: are un agent și un editor în New York, iar cele douăzeci și opt de romane polițiste ale sale s-au vândut în milioane de exemplare.
Dar Rush ascunde un secret întunecat. Sub pseudonimul „Jack of Spades" - Valetul de Pică - el scrie o altă serie de romane noir, thrillere violente, lugubre, masochiste. Când fiica lui găsește una dintre aceste cărți, ea începe să pună întrebări. Între timp, Rush primește o citație în instanța de la o femeie care îl acuză că i-a plagiat propriile scrieri. Astfel, reputația, cariera și viața sa de familie sunt amenințate, iar în mintea lui începe să audă vocea sarcastică a lui Jack of Spades. „Exact atunci când crezi că ai înțeles totul, Joyce Carol Oates te uimește încă o dată. Și o face în stil mare." New York Times Book Review Numită de John Updike „cea mai importantă scriitoare din America", Joyce Carol Oates a primit sau a fost nominalizată la cele mai mari premii literare: Național Book Award, Pulitzer Prize, PEN/Faulkner Award, James Tait Black Memorial Prize, Prix Femina Etranger. Fragment: " IMUNITATE Acum ai imunitate. Nimeni n-o va crede pe scorpie, dacă te acuză. Adesea Jack of Spades mă tachina. Adesea Jack of Spades mă zeflemisea. În interstițiile vieții „mele" — viața mea de scriitor Andrew J. Rush — cuvintele enigmatice aveau sonoritatea unei scurgeri de gaze. Mai cu seamă în seducătorul meu birou construil deasupra vechilor grajduri. în ceea ce a fost refugiul meu, mă simțeam vulnerabil, surescitat. Orice ai vrea să faci, CW Haider este ținta ta. Uită-te la ce-ți stă în față! Cea mai savuroasă provocare, „Nu am nici cel mai vag interes pentru C.W. Haidei. Nici măcar n-o să întreb cum se simte." Asta așa era. Așa hotărâsem. în săptămânile de după convocare și audiere. În săptămânile de după prăbușirea din sala de judecată. Țipetele, Dreptate! Și totuși, se părea că munca mea nu decurgea bine, Dintr-odată, meticuloasă schiță de douăzeci de pagini pentru Zigzag nu mai avea nici un sens. Îmi petreceam uea mai mare parte a programului de lucru recitind apatic pi revizuind materialul. Înainte de convocare, ajunsesem pe la pagina 120 a romanului, dar acum, cu erodarea zilnică, nici măcar jumătate din acest volum nu suportam plă citesc. Tot ce scrisesem cu conștiinciozitate pe durata crizei îmi sună acum găunos. Proza mea, luată în derâdere de femeia cu păr alb și zburlit în sala de judecată, se dovedea răsuflată și neconvingătoare. „Personajele" pe care credeam că le-am creat cu dragoste, și ale căror portrete desenate în creion erau prinse pe panoul de lângă masă, păreau să fi conspirat împotriva mea, pe la spate, vorbindu-se să rostească platitudini de genul celor pe care le citești în uaricaturi. Vezi? Scorpia a aruncat un blestem asupra ta. Ce vei face, ca să-l exorcizezi? "
