Basme germane vol. 2. Deutsche Marchen

Cea mai mare colecție de literatură bilingvă utilă copiilor (și nu numai) care vor să învețe o limbă străină prin lectura unor povești, basme și povestiri celebre. O colecție frumos ilustrată și accesibilă - un companion de neprețuit la școală pentru lecturile suplimentare, în timpul liber și în vacanțele școlare.
Citește tot rezumatul cărții Basme germane vol. 2. Deutsche Marchen... Cu această colecție începe adevărata cultură a copiilor, de care nu se vor despărți toată viața! Traducere din limba germană: Ida Alexandrescu, Adriana Cântă și Peter Sragher. Ilustrații de Silvia Mitrea Fragment: " Der Maler Friedrich Hebbel   In Frankfurt am Main lebte einst ein alter Maler, namens Dietrich, der so groß in seiner Kunst, als seltsam in seiner Lebensweise war. Sechzig Jahre, die an ihm vorübergegangen, hatten sein schwartzes Haar, welches sich in vollen üppigen Locken um seinen kurzen kräftigen Nacken ergoß, nicht bleichen können, und sein Gesicht war, wenn auch blaß und eingefallen, des höchsten Ausdrucks fähig und ließ es zweifelhaft, ob finsterer Gram oder heiße, glühende Künstlersehnsucht nach dem Überirdischen und Unerreichbaren die tiefen Züge darin gezeichent habe. Er trug beständig einen weiten Mantel von dunkelroter Farbe, und ein kleiner, spiziger Dolch, der aus seinem Gürtel hervorblinkte, konnte den wunderlichen Eindruck nur vermehren, den seine sonderbare Erscheinung bei jedermann hervorzubringen pflegte. Er wohnte in einer dunkeln, abgelegenen Gasse, und seine ganze Haus- genossenschaft bestand in einem alten, fast lahmen Pudel, der ihn immer begleitete, wenn er je zuweilen einen Gang durch die Stadt machte; er verkehrte mit keinem Menschen; sein Haus war beständig verschlossen, wie eine Beinkammer, und er schien ein ruheloses Gespenst zu sein, welches auf Augenblicke daraus hervor- wandelte. Zuweilen hörte man in der Mitternachtsstunde aus dem dunkeln schauerlichen Hause einen wunderschönen Gesang erschallen; der alte lahme Hund bellte und heulte aber so häßlich dazwischen und der Meister lachte so lăut und widrig, daß die libliechen Töne schon in der Geburt erstickt wurden und daß jeden, der von ungefähr ein solches Konzert anhörte, Furcht und Entsetzen überlief. Pictorul Friedrich Hebbel Trăia odinioară în Frankfurt pe Main un pictor batrân pe nume Dietrich care era pe cât de sublim în arta sa, pe atât de straniu în modul său de viață. Şaizeci de ani care au trecut pe lânga el nu i-au putut albi părul negru, care se răsfiră în bucle bogate în jurul cefei sale puternice, iar Înfățișarea sa, chiar dacă palidă și trasă, era capabilă de cea mai puternică expresie, lasând îndoieli dacă exprimă cele mai profunde trăsături ale unei mâhniri reci sau ale unei nostalgii artistice arzătoare a suprapământescului și intangibilului. Purta mereu un pardesiu larg, de un roșu închis, iar un mic pumnal ascuțit care ieșea de sub cordon putea să accentueze impresia bizara pe care apariția să ciudată obișnuia să o producă asupra oricui. Locuia pe o uliță obscură și întreaga sa companie constă într-un pudel bătrân, aproape paralitic, care îl Însoțea mereu în rarele sale drumuri prin oraș; nu Întreținea relații cu nimeni; casa sa era mereu închisă ca un cavou, iar el părea a fi o fantomă care bântuia uneori. Din când în când, la miezul nopții, din casa întunecată care Îți dădea fiori răsună un cântec foarte frumos; Însă bătrânul câine paralitic latră și urlă atât de urât în acest răstimp, iar maestrul r&acîrc;dea atât de tare și de potrivnic, încât sunetele drăgălașe se sufocau de la bun început și transmiteau neliniște și frica oricui se întâmpla să asculte un astfel de concert. " Citește mai puțin...