A trai fara cap

     „Cea mai bună zi din viața mea – ziua renașterii mele, ca să spun așa – a fost atunci când mi-am dat seama că nu am cap. Acesta nu este doar un artificiu literar, o glumă menită să atragă atenția cu orice preț.
Citește tot rezumatul cărții A trai fara cap... Spun acest lucru cu cea mai mare seriozitate: eu nu am cap… Ceea ce s-a întâmplat de fapt a fost ceva extrem de simplu și nespectaculos: am încetat pentru o clipă să mai gândesc. Rațiunea și imaginația și tot vacarmul mental s-au stins. Am rămas fără cuvinte. Mi-am uitat numele, starea de om, starea de lucru, tot ce ar fi putut fi numit eu sau al meu. Trecutul și viitorul s-au dizolvat în eter. Era ca și cum m-aș fi născut exact în acea clipă, nou-nouț, fără de minte, fără nicio amintire. Nu mai există decât Acum, acea clipă prezentă și ceea ce era în mod clar dat în ea. Era suficient să privesc.”     Așa descrie Harding prima sa experiență a stării fără sine. Este o cale instantanee de a te „trezi” și a deveni conștient de ceea ce Zenul înțelege prin „natura adevărată și inerentă” a fiecărei ființe.     Cartea vorbește despre caracterul imediat și simplitatea experienței pe care misticii din toate timpurile au încercat să o pună în cuvinte.           Fragment:       “În secolul nostru, D.T. Suzuki rezumă foarte bine această chestiune: „În cadrul practicii zen, încarnarea înseamnă dezincarnare; carnea înseamnă non-carne; aici și acum înseamnă vid (sunyata) și infinit". În afara practicii zen, nu este ușor de găsit afirmații atât de clare și atât de lipsite de religiozitate ca aceasta. Însă pot fi găsite multe paralele cu alte tradiții, dacă știi ce să cauți. Este de așteptat: viziunea esențială trebuie să transceandă accidentele istorice și geografice.     În mod inevitabil, că mai apropiată paralelă trebuie căutată în India, ținutul de origine al budismului. Sankara (cca. 820), marele înțelept și interpret al Advaitei sau non-dualitatății absolute, era de părere că omul nu are nicio speranța de eliberare până când nu încetează să se identifice cu trupul, care este o simplă iluzie născută din ignoranță: adevăratul său Sine este asemenea spațiului, neatașat, pur, infinit. A confunda corpul nereal cu acest Sine real înseamnă robie și mister. Această doctrină continuă să existe în India. Unul dintre exponenții ei cei mai recenți, Rămână Maharshi (1879-1950), ar fi spus celor care îl întrebau: „Până acum, vă considerați în mod serios că sunteți corpul și că aveți forma. Aceasta este ignoranța primordială, care stă la baza tuturor problemelor".      La rândul său, creștinismul (cu toate că, așa cum a observat arhiepiscopul Temple, aceasta este cea mai materialistă dintre marile religii) admite faptul că iluminarea autentică trebuie să risipească atât opacitatea întunecată a corpurilor, cât și pe cea a sufletelor noastre. „De va fi ochiul tău curat", a spus Iisus în mod misterios, „tot trupul tău va fi luminat". Acest ochi curat este cu siguranță identic cu prețiosul Al Treilea Ochi din mistica indiană, care îi permite clarvăzătorului să privească deopotrivă în interior, spre Vidul său, și în afară, spre ceea ce îl umple.” Citește mai puțin...