Reaparitia lui Christos

     În această carte, reapariția lui Christos este văzută ca fiind inevitabilă pentru continuitatea revelației divine. Dumnezeu nu a lucrat niciodată fără dovezi, iar la anumite perioade din istoria evoluției umane, „Cuvântul lui Dumnezeu” s-a manifestat într-o formă anume, cu scopul de a stabili principiile care trebuie demonstrate în timpul ciclului următor.
Citește tot rezumatul cărții Reaparitia lui Christos...      Au existat mulți astfel de mesageri de-a lungul vremii, manifestând-se prin una sau alta din marile religii ale lumii sau urmată de o nouă formă de religie bazată pe noua revelație. Revelația divină și apariția periodică a mesagerilor se produce în conformitate cu legile cosmice, atunci când există anumite condiții în sistemul vizat și care afectează fiecare parte. Semnificațiile ezoterice și planetare ale reapariției lui Christos sunt sugerate în această carte ca și cauze subsidiare ale serviciului său în slujba umanității în epoca Vărsătorului.      Acesta reprezintă începutul și sfârșitul unei epoci - începutul Vărsătorului și sfârșitul Peștilor – marcând un punct de cotitură semnificativ în evoluția conștiinței umane de la nevoia individuală la nevoile omenirii ca întreg, de la mântuirea personală la ajutorarea lumii și de la materialitate la spiritualitate.       Fragment:       „CAPITOLUL ȘASE      NOUA RELIGIE MONDIALĂ       Lumea de astăzi este mult mai înclinată spiritual decât a fost vreodată înainte. Acest lucru este spus cu o realizare deplină a ideii general acceptate că lumea oamenilor este din punct de vedere spiritual la strâmtoare și că niciodată viața spirituală a rasei nu a fost la un reflux atât de scăzut. Această idee este în mare măsură datorată realității că umanitatea nu este prea mult interesată în prezentarea adevărului dogmatic, și că bisericile noastre sunt relativ goale și se găsesc sub acuzația publică ca înregistrând un eșec în învățarea umanității să trăiască în mod corect. Aceste afirmații sunt stresant de adevărate, dar rămâne adevărul ca ființe umane de pretutindeni sunt în căutarea eliberării spirituale și a adevărului, și că adevăratul spirit religios este în mod esențial mult mai viu decât în oricare timp anterior.     Acesta este în special adevărul acelor țari care au suferit cel mai mult în ultimul război mondial (1914-1945). Țări cum ar fi Statele Unite și țările neutre nu arată, până acum, niciun semn al unei reînvieri spirituale veritabile. Alte țări sunt vii din punct de vedere spiritual - nu aliniate canoanelor ortodoxe (clasice), ci aflate într-o căutare adevărată și nevoie vitală de lumină.     Spiritul religios al umanității este astăzi mult mai clar focalizat asupra Realității decât a fost vreodată înainte. Religiile clasice ale lumii cad rapid în fundalul minților oamenilor, în timp ce noi ne apropiem mereu în mod hotărât tot mai aproape de Realitatea spirituală centrală. Teologiile predate acum de organizația ecleziastică (atât în Est cât și în Vest) sunt cristalizate și relativ de puțin folos. Preoții și oamenii bisericii, instructorii ortodocși și fundamentaliști  (fanatici, deși sinceri) caută să perpetueze ceea ce este vechi, suficient în trecut pentru a-l satisface pe cel care ar cerceta, dar care acum înregistrează un eșec în acest sens.” Citește mai puțin...