O bucla in timp

    Roman științifico-fantastic și fantasy, este o carte clasică, apreciată de copiii din lumea întreagă pentru aventura pe care o propune în lumea fascinantă a științei.     Ghidați de simpaticele și enigmaticele doamne Cine, Ce și Care, Meg și Charles Wallace, doi frați aparte, pornesc într-o călătorie fantastică prin spațiu și timp.
Citește tot rezumatul cărții O bucla in timp... Ajutați de Calvin, prietenul lor, țeserează în căutarea tatălui lor, care a dispărut misterios cu mai mulți ani în urmă.       Fragment:        „CAPITOLUL X     Zero absolut        Primul semn că-și recăpătase cunoștința fu senzația de frig. Apoi sunetul. Auzi voci care parcă pluteau peste o pustietate arctică. Încet, încet, sunetele înghețate deveniră inteligibile și Meg își dădu seama că erau tatăl ei și Calvin. Nu îl auzi pe Charles Wallace. Încerca să deschidă ochii dar pleoapele nu se clintiră. Încerca să se ridice în capul oaselor, dar nu reuși să se miște. Se chinui să se întoarcă pe o parte, să-și miște mâinile, picioarele, dar în zadar. Simțea că încă are trup, însă un trup lipsit de viață, ca de marmură.     Auzi mai întâi vocea de gheață a Iui Calvin:    - Inima-i bate foarte încet...     Apoi vocea tatălui ei:    - Dar bate! E vie!    - De-abia...     - La început n-am simțit bătaia inimii. Părea moartă!     - Da.    - Pe urmă i-am simțit bătăile inimii și erau foarte rare. Apoi tot mai repezi. Nu trebuie decât s-așteptăm.     Cuvintele tatălui parcă se sfărâmău, ca și cum s-ar fi desprins dintr-un bloc de gheață.     - Da. Aveți dreptate... zise Calvin.     Meg ar fi vrut atât de mult să le poată spune: „Sunt vie! Cât se poate de vie! Doar c-am fost preschimbată în stană de piatră!" Dar nici gura nu o ascultă mai mult decât trupul încremenit. Auzi din nou vocea lui Calvin:    - În orice caz, ați salvat-o! Ne-ați salvat pe amândoi. N-am mai fi rezistat prea mult. IC e mult mai puternic De fapt, cum am reușit? Cum de-am rezistat atât de mult?     Domnul Murry:     - IC nu-i obișnuit să i se împotrivească nimeni. Doar așa am reușit să nu mă las absorbit. De mii de secole nicio minte n-a încercat, niciodată, să i se opună și-atunci anumiți centri nervoși s-au slăbit și s-au atrofiat, nefiind folosiți. Dacă nu veneați voi, nu știu cât mai rezistăm. Mai aveam puțin și cedam.” Citește mai puțin...