Abigail Weston are aproape totul: frumusețe, inteligență și una dintre cele mai mari dote din Anglia. Tot ce-i lipsește este un titlu nobiliar, dar părinții ei spera că averea va reprezenta un atu important pentru căsătoria cu un aristocrat.
În schimb, Abigail visează la un bărbat care s-o adore cu disperare, dar banii par să orbească orice bărbat pe care-l întâlnește… cu excepția unuia. Sebastian Vane nu are nimic. Întors din război rănit, și-a găsit tatăl nebun și moștenirea risipită. În plus, zvonurile sinistre care îl înconjoară nu îl fac un pretendent potrivit pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru o fată bogată. Dar Abigail îi luminează viața întunecată și este singura în stare să-l vadă cum este cu adevărat, dincolo de reputația lui ruinată. Ar putea avea astfel un viitor împreună… dacă nu ar apărea un alt pretendent, mult mai pe placul părinților ei. Căci Benedict Lennox este tot ce nu este Sebastian – bogat, fermecător și moștenitorul unui conte. Va renunța Sebastian fără luptă la singura femeie pe care a iubit-o vreodată? Iar Abigail va putea înfrunta consecințele unui imens scandal ca să își asculte chemarea inimii? Fragment: „Sebastian nu era prea sigur cu ce se alesese de pe urma vizitei lui la Hart House, dar se bucură că fusese acolo - și senzația îl uimi. În ultimii șapte ani doar îndurase, în timp ce îi fusese luat tot ce fusese important pentru el. Învățase să se descurce cu un picior olog, cu un venit insuficient și cu izolarea pe care i-o adusese faptul că era un proscris. Trăise cu acuzele șoptite despre uciderea tatălui lui și furt, chiar dacă nu putuse să le schimbe cu nimic, și treptat ridicase în jurul lui o carapace tare de indiferență. Îl condamnase la singurătate, dar îi permisese să supraviețuiască. Dar acum o avea pe Abigail. Nu doar că nu fusese descurajată de încercările lui de a o ține la distanță, dar chiar stăruise cu îndârjire în încercarea ei de a-l cunoaște. Îl întrebase cum fusese tatăl lui înainte de boală și nu se concentrase pe misterul care îi învăluia dispariția. Sebastian nu se gândise de ani buni la zilele fericite și de mult apuse petrecute alături de genialul, excentricul și interesantul lui tată. Ea îi împărtășea atracția irezistibilă pe care o simțea și el. Fusese atât de bună și de îngăduitoare că îi iertase ieșirea deplasată de la prima lor întâlnire în grotă. Iar Sebastian începuse să creadă că era absolut idiot dacă rata șansa care i se oferise. Dar se purtase urât cu ea și mai avea foarte multe de făcut ca să fie iertat. O carte nu era suficientă, chiar dacă nu oferea nimănui una dintre ultimele amintiri rămase de la mama lui și el se gândi - spera - ca Abigail să îi aprecieze gestul. „50 de moduri de a păcătui” fusese doar un supliment de ultimă oră și care îl îngrijorase pe Sebastian, dar de care Abigail se bucurase.”