Orasul cu salcami ed. 2016 - FORMAT PDF

Evitat de criticii canonici, pentru esteți casa adolescentină, Orașul cu salcâmi (publicat pentru întâia dată în 1935) și-a câștigat cititori, mulți fanatici, și a stors lacrimi de emoție multor generații.
Citește tot rezumatul cărții Orasul cu salcami ed. 2016... Ce i-a cucerit pe acești pasionați de Sebastian? Tocmai spațiul evaziunii imaginat de prozator, până la urmă doar o ni să ascunsă în datelecotidianului, ireperabilă celor din exterior. Eroii din Orașul cu salcâmi se izolează voluntar într-o oazace cuprin de suma tuturor virtualităților posibile și necesare. Proscriși sau înadaptați, ei își configurează instinctual o lume autosuficientă. ( lucian Pricop) Fragment din romanul Orașul cu salcâmi de Mihail Sebastian " Astfel viața continuă obișnuită între aceleași deprinderi, între aceiași oameni. Fuga din primăvară a lui Victor Ioanid și tot ce se legase de ea nu schimbase nimic din mersul lucrurilor. Adriana, Cecilia, Gelu, Victor nu o uitaseră: știau bine că ceva a rămas între ei patru, ceva care trebuie lămurit și dus până la un sfârșit. Dar, neștiind cum să se apropie unul de altul, amânau întâlnirea sperată și așteptau ca timpul să descurce el greutățile începutului. Între timp continuau să trăiască așa cum apucaseră. Băieții cu pasiunile lor vechi: cărțile, afacerile tenebroase ale lui Buta, plimbările săptămânale pe „ulitr. Fetele cu misterele lor mărunte. Dacă între atâtea lucruri străine încercau vreodată să-și amîntcască ceea ce îi apropia pe toți patru și să lege pe această amintire prietenia lor încă nesigură, încercarea cădea. își vorbeau greu, se inte - legeau mai greu. De aceea pe stradă se ocoleau de departe și schimbau doar saluturi speriate. Noiembrie îi găsi obosiți de așteptare și doritori de un fapt nou. Primiră vremea rea cu bucurie. Anotimpul îi întorcea în casă și îi adună iar ca altădată. Numai Victor era străin acolo, în jurul acelei mese de ceai din odaia Adrianei, unde se întâlneau acum uneori, spre seară. Ceilalți cunoșteau din anul trecut legile și moravurile acestor întâlniri. Erau ceasuri indiferente, pe care le petrecea fiecare după voia lui, vorbind rar, schimbând uneori un semn de amiciție, dar rămânând singur să citească, să scrie, să se uite pe fereastră, să răsfoiască un album. La început, mai ales din cauza lui Victor căruia îi lipsea experiența, întâlnirile acestea aveau un aer silit. Ceva din ezitările primei lor întâlniri din primăvară, în mansarda prefecturii, rămă-nea între ei și îi ținea la oarecare depărtare. Pierduseră obișnuința acelor ceasuri calme. Li se păreau străine și greoaie, așa cum ți se par străine hainele de iarnă, când le îmbraci în prima zi de frig. Dar cu vremea te regăsești în ele, deprinzi din nou gesturile instinctive cu care puneai mâna în buzunarele calde, îți încheiai nasturii, le purtai pe tine. Și cum e de ajuns ca într-o asemenea haină să găsești un lucru de nimic uitat acolo, contramarca unui bilet de teatru, plicul unei scrisori vechi, o monedă, o carte de vizită, pentru ca deodată acest lucru să-ți amintească viu tot timpul de care amintirea lui e legată și să-ți readucă în minte împrejurările amănunțite ale unei clipe trecute, biletul de teatru, amintindu-ți de rochia femeii iubite cu care ai fost la acel spectacol și râsul ei alb, plicul vechi readucând întocmai o durere de altădată, pe care o încercaseși atunci la aflarea unei vești sau la simplul sunet al unui cuvânt aruncat întâmplător în fraza — tot astfel era de ajuns ca ei să găsească la acele adunări intime de după-amiază un mic detaliu din trecut, pentru că fosta lor bună înțelegere sil revie la fel. " Citește mai puțin...