Cum am devenit huligan ed.2018. Texte, fapte, oameni - Mihail Sebastian Mihail Sebastian face în Cum am devenit huligan o apologie a neînregimentării, a libertății de gândire, precizând compromisurile spiritelor ce căutau ordine.
Este aici și o reglare cu propriile cedări, dar mai ales o împăcare cu istoria, și nu numai aceea trecută, ci și aceea care va să vină. Corurile, marșul în cadență și simbolurile vagi, aceste beții psihologice, sunt materia primă a oricărei dictaturi. Că sunt dezonorante sau nu, puțin interesează. Ele sunt eficace, și asta e de ajuns. Există un singur dușman care le poate sta împotriva: spiritul critic. De aceea, orice dictatură, fascistă sau comunistă, debutează prin suprimarea lui... Noaptea de chef va trece însă, și în zori va veni dezgustul. Nopțile de chef tin uneori foarte mult în istorie: ani și decenii, dacă nu veacuri. La sfârșitul lor, dezgustul însă vine fără greș. Marxismul și fascismul pot cuprinde o sută de adevăruri politice și economice decisive, dar amândouă pornesc de la o groaznică ignorare a omului. Este și în marxism, și în fascism o lipsă de viață și un abuz de scheme care le face din capul locului artificiale. Acest lucru se va răzbuna astăzi sau peste o sută de ani, dar se va răzbuna. [...] Se circulă greu astăzi prin lumea ideilor, fără uniformă. Spiritul critic n-a avut niciodată uniformă. E un civil.- Mihail Sebastian