„Sufletul trăiește veșnic, dar supraviețuirea din perspectiva contingentului, a acestui pământ, nu se poate realiza decât prin ceea ce lași după tine. Iar literatura - sau hai să zicem mai puțin pretențios, scriitura - este una din aceste forme de supraviețuire.
Aș vrea ca cei ce vin din urmă, copiii tăi, Mira, poate și generația următoare, strănepoții mei, să știe cine am fost și ce am gândit - îi spunea ea fiicei sale. Aș vrea să le transmit nu doar gândurile mele, ci și bucuria existenței, ideea că viața are un sens mai înalt decât cotidiană alergătură după pâine, de altfel necesară și ea. Că ai fost creat pentru bine, nu pentru rău, pentru frumos, nu pentru urât, pentru viață, nu pentru moarte.” Silvia Andrei este profesoară de limba română și latină în Brașov. A publicat câteva lucrări de specialitate (filologie), precum și volumele de beletristică: Cântecul amintirii (2014), Anotimpurile inimii (2015), Fotografii de nuntă (2015), Careul de ași (2016).
