Repovestire după Johanna Spyri Micuța orfană Heidi este trimisă de mătușa Deție la bunicul ei, în Alpii elvețieni. Curând, copila începe să iubească tovărășia bunicului și libertatea traiului în mijlocul naturii. Deși fascinată de frumusețea peisajelor montane, Heidi va trebui să se despartă de meleagurile atât de îndrăgite.
Mătușa ei o duce la Frankfurt, unde Heidi devine companioană Clarei, o fetiță invalidă și singuratică. În perioada petrecută în casa bogatei familii a Clarei, eroina noastră se va confrunta cu numeroase provocări, pe care le va aborda cu inocența și zburdălnicia caracteristice. Fragment din roman: “Heidi scapă de caprele adunate în jurul ei, îl părăsi pe Peter și se întoarse la Clară. Peter o amenință pe Clară cu pumnul, așa cum făcuse și cu doctorul. Temându-se că s-ar fi putu să-l vadă Moș Alp, o luă repede la picior, cu caprele după el. Cele două fetițe își făcuseră nenumărate planuri și acum nu mai știau de ce să se apuce și cu ce va trebui să înceapă. Hotărâră ca înainte de toate să-i scrie bunicii. Înainte de plecare, bătrâna doamnă își făcuse griji întrebându-se dacă muntele va fi potrivit pentru nepoțica ei, mai ales o perioadă atât de lungă. Ca s-o țină la curent cu starea ei de sănătate, îi promiseseră să-i scrie. Așa că fetițele se apucară de scris. Heidi aduse afară hârtie și toc, asta pentru că peisajul era atât de frumos, încât Clara n-a vrut să intre în casă. Scrise repede o scrisoare, dar nu prea lungă, căci, în timp ce scria, natura îi abătea atenția de la scris. Se așezară apoi sub brazi, vorbind despre tot ce se întâmplase în viața lor de când Heidi părăsise Frankfurtul. Se insera curând și Peter se întoarse cu caprele. Cum Heidi nu dădea semne că voia să vorbească cu el, lasă caprele și plecă imediat. Bunicul se duse să aducă lapte de capră. De îndată ce bătrânul aduse laptele, Clară și Heidi îl băură, iar Clara chiar mai ceru o porție. Bătrânul mai aduse o ulcică și niște felii de pâine unse cu unt. În noaptea aceea, Clară a dormit foarte bine, la fel ca în toate celelalte nopți care au urmat. În a patra zi, au fost uimiți să vadă doi hamali care aduceau pentru fete două paturi cu cuverturi. Mai era și o scrisoare în care bunica Clarei își arată speranța că fetele se vor bucura și le îndemna să-i scrie zilnic.”
