Sub aspectul ei de societate religioasă, Biserica Ortodoxă întrunește condițiile comune ale cultului, iar specificul ei rezidă tocmai în cuprinsul doctrinar al credinței sale, în formele în care acesta se manifestă în ceremonial, în organizare, în scopul ei specific creștin și în mijloacele pe care le întrebuințează potrivit doctrinei sale.
La toate acestea se mai adaugă și faptul că apariția în istorie a Bisericii creștine în chip de cult s-a produs într-o vreme când Statul există deja. Biserica a apărut deci în cadrul Statului, dar nu din inițiativa acestuia (...). Biserica este o organizație social-religioasă deosebită de cea a Statului; ea nu este o creație a Statului, după cum nici Statul nu este o creație a Bisericii; ea nu are preocupările și țelurile Statului, nu se confunda cu acesta, după cum nu se confundă cu nicio altă formă de organizare socială și cu nicio instituție din cadrul aparatului de Stat și nici cu vreo altă organizare socială parastatală, suprastatală, sau cu oricare alta, oricât de însemnată sau de neînsemnată ar fi aceasta (...). Nu există dogma sau articol de credință asupra Statului și nici asupra unui sistem de raporturi dintre Biserică și Stat. Într-adevăr, nici în Sf. Scriptură, nici în Sf. Tradiție nu se găsește vreo teorie sau vreo învățătură creștină despre Stat, de asemenea, nici în sfintele canoane sau în alte documente reprezentative pentru învățătură și atitudinea Bisericii în această problemă. Există doar diverse teorii teologice, și unele dintre ele chiar teologumene, care n-au fost însușite însă oficial de Biserică. - Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan, Relațiile dintre Biserică și Stat. Studiu istorico-juridic
