"Consacrate prin însuși modul în care au fost adoptate și prin întrebuințarea lor îndelungată, ele se numesc cu bună dreptate „sfintele canoane", și în această calitate canoanele au fost primite și constituite, de fapt, alături de Sfânta Scriptură și de Sfânta Tradiție, deci alături de învățătura de credință a Bisericii, al doilea stâlp de nădejde al ei, verificat ca atare în decursul istoriei.
Căci, într-adevăr, oriunde s-a procedat din veacurile al III-lea — al IV-lea încoace la organizarea vreunei Biserici locale sau la reorganizarea întregii Biserici prin desăvârșirea sistemului ei de organizare și de conducere, alături de dreapta credință și de rânduielile de cult socotite ca făcând corp cu însăși credința ortodoxă, s-au folosit sfintele canoane ca al doilea instrument, reazem sau stâlp, fără de care nu se poate imagina viața bisericească organizată." - Pr. Prof. Dr. Liviu Stan, Codificarea canoanelor
