Devon Ravenel, cel mai fascinant și imoral libertin al Londrei, a moștenit de curînd titlul nobiliar de conte. Însă noul său rang din înalta societate vine și cu responsabilități nedorite, precum și cu cîteva surprize.
Domeniul lui este împovărat de datorii, iar cele trei surori inocente ale răposatului conte locuiesc în continuare în aceeași casă, împreună cu virtuoasă Kathleen, lady Trenear, o frumoasă văduvă tânără, deosebit de inteligență, dar și foarte încăpățânată. Între ea și Devon Ravenel începe un război al ambțiilor. Kathleen știe foarte bine că nu trebuie să aibă încredere într-un bărbat fără scrupule, care a cucerit și abandonat multe femei. Va putea ea să-și păstreze inima intactă după întâlnirea fierbinte cu cel mai periculos și fermecător bărbat pe care l-a cunoscut vreodată? Fragment din romanul "Frumos și cu inima de gheață" de Lisa Kleypas: “Kathleen merse apoi în camera lui Devon. Bătu, dar nu i se răspunse, așa că intră încet. Îl văzu că doarme liniștit. Îi studie din nou fața, observînd doi plasturi lipiți pe locurile unde fusese zgîriat și mai remarcă o șuviță rebelă pe frunte, pe care i-o îndepărta ușor. Devon se trezi, deschise ochii și spuse amețit: - Kathleen. Părea trist. - Am venit să văd ce faci. Ai nevoie de ceva? Un pahar cu apă? - De tine, veni răspunsul, iar el o luă de mînă. Îi sărută degetele rînd pe rînd. Trebuie să-ți vorbesc. Kathleen simți că nu mai poate respira. O pulsație cunoscută îi parcurse tot corpul, mai ales în locurile vulnerabile. - Ai... ai fost sedat cu lăudanum cît să adoarmă un elefant, spuse ea, aparent în glumă. Ar fi bine ca pe moment să nu spui nimic. Culcă-te și dimineață... - Întinde-te lîngă mine, o invită Devon șoptindu-i cuvintele cu buzele lipite de degetele ei. Kathleen își simți stomacul paralizat de dorință. - Știi că nu pot, șopti ea, dar el nu se lăsă, ci o trase delicat spre el, hotărît, dar ușor deranjat de durere. - Stai, o să-ți faci mai mult rău. Kathleen puse luminarea pe noptieră, în timp ce el continua să o tragă mai aproape. Nu face asta... coastele tale... of, de ce ești atît de încăpățînat? Alarmată, dar și nerăbdătoare, se sui în pat, ca să nu-l forțeze să facă vreun efort și mai dureros. Doar cîteva minute, îl avertiză ea. Două minute. Devon acceptă și continuă să o strîngă de mînă. Kathleen se întinse pe-o parte, cu fața spre el; dar regretă imediat hotărîrea. Era un gest care debordă intimitate, trupul ei era atît de lipit de al lui. Privi fix în ochii albaștri, dar îndurerați și o dorință fierbinte îi arse întreaga ființă, localizîndu-se într-un loc ascuns. Ar fi dorit să-și lipească fața de pieptul lui și să plîngă.”
