Celia Vallerând se teme pentru viața ei în timp ce privește în ochii adînci, senzaționali, ai bărbatului fermecător care a cumpărat-o de la pirații care o răpiseră. Foarte curînd însă, va fi evident că nu viața, ci virtutea îi era în pericol.
Sălbaticul și puternicul renegat, cunoscut sub numele de Griffin trezește în Celia dorințe care sînt nu numai periculoase, dar și interzise. Deși știe că trebuie să-i reziste, ea se teme că nu va reuși acest lucru. Dar aventurierul superb ascunde secrete șocante. Acestea i-ar putea alunga dragostea frumoasei doamne captive, care i-a subjugat inima imprudență. Fragment din roman: “Celia urmărea cuplul dintr-un colț al bibliotecii. Tocmai revenise din camera lui Justin, unde petrecuse o noapte lungă. De aproape o săptămînă stătea pe scaunul de lîngă patul lui ore în șir, insistînd în felul ei încăpățînat că era mai potrivită pentru asta decît ceilalți. La urma urmei ei aveau cu toții responsabilitățile lor — Lysette și Noeline cu treburile plantației, Maximilien avea afacerea cu nave. Justin nu redevenise complet conștient, dar delira în somn, uneori amintind numele mamei lui. Corinne murise cînd băieții aveau doar cinci ani. Celia își amintea că Philippe vorbea despre mama sa cu tristețe și regret, dar Justin părea să și-o amintească doar cu ostilitate. Singurul nume pe care îl repetă era cel al lui Philippe, dar sentimentele lui Justin pentru Philippe erau și mai greu de descifrat. Cînd era epuizată de oboseală Celia le permitea Noelinei sau unuia din familia Vallerând să-i țină locul pentru cîteva ore. Dar se întorcea imediat ce se simțea în stare. Cînd era ea prezență, Justin se odihnea mai hineb înghițea supa pe care ea i-o strecură printre buze, acceptînd cu docilitate să-i curețe rănile și să-i schimbe bandajele. După ce rănile i-au fost închise cu copci, i se administra un praf antihemoragic pregătit de Noeline. Celia recunoscu surprinsă praful verde pe care Aug îl folosise pe picioarele ei. La cerera ei, Noeline îi arătă planta din care era făcut — rădăcinile uscate și măcinate de priboi sălbatic, care se găsea din abundență în mlaștină. Ca să-i potolească febra, făcură o fiertură din salvie indiană. Era dificil să-l facă să bea lichidul rău la gust, însă Celia îl convingea și îl forță să-l înghită. Doar ea singură îl putea face să i se supună. Nimeni nu înțelegea situația prea bine, cu atît mai puțin Celia. Era sigură că familia Vallerând făcea speculații în privința motivelor ei și asupra răspunsului lui Justin. Numai Dumnezeu știa ce își închipuiau ei.”
