Strain intr-o lume straina - FORMAT PDF

• Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1962 În spațiu, cel mai mare pericol pentru om este omul însuși. Mike s-a născut pe Marte și a fost crescut de marțieni. Ani mai târziu, ajunge pe Pământ și este nevoit să învețe să se comporte ca un om, ceea ce nu-i e deloc ușor.
Citește tot rezumatul cărții Strain intr-o lume straina... Însă încet-încet, tânărul ajunge să dea el o lecție umanității, ajutându-și discipolii să cunoască o nouă dimensiune spirituală și schimbându-le viețile pentru totdeauna. Ironia și umorul specifice lui Heinlein se fac din plin simțite în acest roman provocator și controversat. Smith nu este om. Gândește ca un marțian, simte ca un marțian. A fost crescut de o rasă care nu are nimic în comun cu noi. Fragment din romanul "Străin într-o lume străină" de Robert A. Heinlein: “Harshaw se uită din nou în sus, la două aerocare ce se apropiau dinspre sud. - Mă tem că aici vin. Mike! Ascunde-te în piscină! Nu uita ce ți-am spus: în partea cea mai adâncă, și rămâi acolo nemișcat. Nu ieși la suprafață până nu o trimit pe Jill să te ia. - Da, Jubal. - Acum! Mișcă! - Da, Jubal. Mike străbătu în fugă cei câțiva pași, despică apă și dispăru în adânc. Însă nu uita să-și țină genunchii drepți, degetele de la picioare întinse și picioarele lipite. - Jill! strigă Jubal. Aruncă-te în apă și ieși din piscină. Și tu, Larry. Dacă cineva a văzut mișcarea, vreau să nu-și dea seama câte persoane folosesc piscina. Dorcas! Ieși repede, copilă, și aruncă-te din nou. Anne... Nu, tu ai butonul de alarmă, nu poți. - Pot să-mi pun mantia și să mă duc la margine piscinei. Șefu', vrei oarece temporizare la setarea „om mort"? - Aăă, da, treizeci de secunde. În caz că aterizează aici, îți pui imediat mantia de Martor și-ți poziționezi din nou degetul pe buton. Apoi așteaptă - și dacă te chem, lasă balonul să se ridice. Dar nu îndrăznesc să strig „Lupul!" decât dacă... Își duse palma streașină la ochi. Una dintre ele cu siguranță are de gând să aterizeze, zise el. Și pare a fi într-adevăr o dubă a poliției. Of, la naiba, credeam că mai întâi vor veni să negocieze. Prima mașină pluti în aer, apoi coborî pe verticală, aterizând în grădina din jurul piscinei; a doua începu să dea ocol încet casei, la mica altitudine. Mașinile erau negre, de dimensiunea transportoarelor de trupe, și aveau un însemn micuț, abia sesizabil: globul stilizat al Federației. Anne puse jos telecomandă care ar fi dat drumul balonului să se ridice, își îmbracă în fugă haină specifică profesiei sale, luă apoi din nou dispozitivul și își puse degetul mare pe buton. Ușa primei mașini începu să se deschidă imediat ce atinse solul, în timp ce Jubal se îndreptă spre ea cu iritarea obraznică a unui pechinez. - Ia-ți naibii hârbul de pe tufele mele de trandafiri! urlă Jubal către individul care tocmai cobora. - Jubal Harshaw? întrebă bărbatul. - M-ai auzit? Spune-i țărănoiului ăluia pe care-l ai ca șofer să-și ridice rabla și s-o mute înapoi! Afară cu totul din grădină și de pe iarbă! Anne!  - Vin, șefu'... - Jubal Harshaw, am un mandat pentru... - Nu-mi pasă că ai mandat, nici dacă ar fi pentru regele Angliei. Mai întâi mută harbul ăla de pe florile mele! Apoi, să fiu al naibii dacă nu te dau în judecată pentru... Jubal se uită la bărbatul care aterizase de parcă-l vedea pentru prima dată. - Deci tu ești, spuse el cu dispreț amar. Ești tâmpit din naștere, Heinrich, sau ai studiat ca să ajungi așa?” Citește mai puțin...