Substituirea

Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1956 • Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1956 Pentru început vreau să-mi juri solemn că nici măcar în somn nu vei vorbi despre ce vei afla în continuare." Intrigi politice, conspirații interplanetare, crime, răpiri, răsturnări de situație...
Citește tot rezumatul cărții Substituirea... și un secret uriaș, a cărui dezvăluire ar putea pune în pericol siguranța întregii galaxii. Dacă vreodată Satana l-ar înlocui pe Dumnezeu, ar considera că este necesar să-și asume atributele Divinității. Fragment din romanul "Substituirea" de Robert A. Heinlein: “Domnul comisar teritorial Boothroyd fusese, desigur, numit în funcție de către Partidul Umanității, la fel ca întreg personalul aflat în subordinea lui, cu excepția funcționarilor publici. Dak mi-a spus că era convins într-un procent de cel puțin șaizeci la sută că Boothroyd nu avea niciun amestec în răpire. Dak îl consideră cinstit, dar îngust la minte. De fapt, nici Dak și nici Rog Clifton nu credeau că ministrul suprem Quiroga era implicat. Amândoi făceau responsabil un grup terorist clandestin din interiorul Partidului Umanității, autointitulat „Acționiștii", care urmau ordinele unor persoane influențe care învârteau sume uriașe de bani și voiau să facă profituri cât mai mari posibile. Personal, nu cred că puteam face deosebirea dintre un acționist și un acționar. Însă chiar după ce am aterizat, s-a întâmplat ceva care m-a făcut să mă întreb dacă prietenul nostru Boothroyd era chiar atât de cinstit și îngust la minte precum îl credea Dak. Nu s-a întâmplat nimic grav, dar tocmai lucrurile mărunte puteau compromite definitiv rolul pe care trebuia să-l joc. Întrucât eram un Vizitator Foarte Important, am fost întâmpinat de comisar. Dar neavând nicio funcție publică, cu excepția aceleia de membru în Marele Consiliu și călătorind în particular, nu mi s-au acordat onoruri oficiale. Comisarul era însoțit doar de consilierul său și de o fată cam de cincisprezece ani. Îl știam din fotografii și aveam destul de multe informații despre el. Rog și Penny mă instruiseră bine. Ne-am strâns mâinile, l-am întrebat despre sinuzita lui, i-am mulțumit pentru experiența plăcută pe care am avut-o în timpul ultimei mele vizite și am vorbit cu consilierul lui cu căldură, ca de la bărbat la bărbat, în stilul lui Bonforte. După aceea m-am întors către tânăra domnișoară. Știam că Boothroyd avea copii, unul dintre ei fiind de același sex și cam de aceeași vârstă ca fata asta. Nu știam, poate că nici Rog și Penny nu știau, dacă Bonforte o mai întâlnise sau nu înainte. Dar tot Boothroyd a fost cel care m-a scos din încurcătură: - Nu cred că ai cunoscut-o până acum pe fiica mea, Deirdre. A insistat să vină astăzi. Din imaginile pe care le studiasem nu îmi puteam da seama cum se comportă Bonforte cu tinerele domnișoare. Deci, pur și simplu, trebuia să fiu Bonforte – un vaduv de cincizeci și ceva de ani, fără copii, nepoate, și probabil cu puțină experiență referitoare la adolescente. În schimb, cu foarte multă experiență în comunicarea cu persoanele străine. Așa că am tratat-o ca și cum ar fi avut de două ori vârsta ei reală și am pupat-o pe obraz în loc să-i sărut mâna. S-a îmbujorat și cred că a fost foarte plăcut impresionată." Citește mai puțin...