Infanteria stelara

Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1960Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1960 • Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1960 Nu există arme periculoase, există doar oameni periculoși. Războiul interstelar dintre Federația Terrană a Pământului și civilizația extraterestră de pe planeta Klendathu a ajuns într-un punct critic.
Citește tot rezumatul cărții Infanteria stelara... Soarta oamenilor e în mâinile Infanteriei Stelare, ale cărei trupe de elită sunt singurele care mai pot opune rezistența teribilei amenințări. Abia ajuns în rândurile armatei, tânărul Johnny Rico se confruntă nu doar cu inamicul, ci și cu propriile dileme morale. Infanteria stelară rămâne până în ziua de azi unul dintre cele mai controversate române din istoria literaturii SF. Războiul nu e doar violență și măcel, războiul e violentă controlată, are un scop. Scopul războiului este să susțină deciziile guvernului prin forță. Scopul nu este niciodată să omori inamicul doar pentru a-l omorî… ci să-l constrângi să facă ceea ce vrei tu. Fragment din romanul "Infanteria stelară" de Robert A. Heinlein: “Eu și Dutch am fost norocoși destul de mult timp. Ne-am învârtit printr-o zonă de aproape doi kilometri pătrați, înfundând găuri cu bombe, omorând tot ce găseam la suprafață, menajându-ne reactoarele cât de mult posibil, pentru urgențe. Ideea era să securizăm țintă și să le permitem întăririlor și cavaleriei grele să coboare fără cine știe ce opoziție. Nu era un raid, miza era să stabilim un cap de pod, să stăm pe el, să-l menținem și să ajutăm trupele să-și îndeplinească misiunea de a captura sau pacifică planetă. Numai că n-am reușit. Secția noastră se descurcă destul de bine. Era în în rândul greșit și pierduserăm legătura cu cealaltă secție - plutonierul și sergentul erau morți și nu ne-am regrupat. Dar reușiserăm să menținem poziția, grupa de arme speciale desfășurase o defensivă puternică, și eram pregătiți să predăm zona trupelor proaspete, în momentul în care apăreau. Numai că n-au apărut. Au asolizat unde ar fi rebuit să asolizăm noi, au dat peste localnici neprietenoși și s-au ocupat de ei. N-au mai venit. Așa că am stat unde eram, încasând pierderi din când în când și provocând și noi, când aveam ocazia. Numai că începeam să rămânem fără muniție și combustibil pentru salturi și chiar fără energia de care aveam nevoie pentru a păstra costumele. Ni se părea că suntem acolo de câteva mii de ani. Alergam cu Dutch pe lângă un perete, îndreptându-ne spre grupa de arme speciale, pentru a răspunde unui strigăt de ajutor, când terenul s-a deschis dintr-odată în fața lui Dutch, o gânganie și-a făcut apariția și Dutch a căzut. Am incendiat gangania și am aruncat o grenadă pentru a acoperi gaura, apoi m-am întors să văd ce se întâmplase cu Dutch. Era la pământ, dar nu părea rănit. Un sergent de pluton poate monitoriza semnalele fizice ale fiecărui om din plutonul lui, pentru a-i separa pe cei morți de cei care trebuie recuperați. Dar oricine poate face același lucru, manual, de pe butoanele centurii unui costum. Dutch nu mi-a răspuns la apel. Temperatura lui se menținea la 37 de grade, dar respirația, bătăile inimii și activitatea cerebrală erau la zero - nu era deloc bine, dar se putea să fi murit costumul, nu Dutch." Citește mai puțin...