Un magnat lipsit de scrupule. O ambiție nemăsurată i-a adus lui Rhys Winterborne, om de rând, o imensă avere și succes. În afaceri și dincolo de ele, Rhys obține tot ceea ce dorește. În clipa în care o vede pe timidă aristocrată Lady Helen Ravenel hotărăște că va fi a lui.
Iar dacă trebuie să-i răpească virtutea ca să fie sigur că se va mărita cu el, cu atît mai bine. O frumusețe retrasă. Helen nu are aproape deloc contact cu lumea strălucitoare și cinică a înaltei societăți londoneze, iar jocul seducției pornit de Rhys Winterborne trezește în ea o pasiune puternică, la fel de intensă ca și a lui. Deși a primit o educație aleasă, crede că numai ea îl va putea îmblînzi pe viitorul soț. În timp ce dușmanii lui Rhys conspira împotriva lor, Helen va trebui să-i încredințeze cel mai întunecat secret al ei. Riscurile sînt imense... dar răsplata este o viață plină de fericire. Și totul începe cu... Vreau să fiu soția ta Fragment din romanul "Vreau să fiu soția ta" de Lisa Kleypas: „Spre dezamăgirea lui Helen, nu a avut prea multe ocazii să se vadă cu Rhys în prima lor săptămînă la Londra. Lipsise cîteva zile de la birou, așa că avea multe de făcut. Când a venit în vizită la Ravenel House, într-o după-amiază, a trebuit să se mulțumească să schimbe cu ea cîteva banalități, în timp ce lady Berwick și gemenele stăteau așezate lîngă ei. Regulile de vizită ale lady-ei Berwick erau explicite și de neîncălcat: vizitele trebuiau făcute doar în orele anunțate iar vizitatorii nu rămîneau mai mult de cincisprezece minute. Cînd sfertul de oră s-a încheiat, contesă s-a uitat sugestiv spre ceas. Privirea lui Rhys a întîlnit-o pe a lui Helen, amîndouă pline de nerăbdare și de dor. - Cred că am zăbovit destul. - Vizita dumitale ne-a făcut mare plăcere, domnule Winterborne, i-a răspuns lady Berwick, ridicîndu-se la rîndul ei în picioare. Ești binevenit să iei cina cu noi poimîine seară, dacă îți permite programul. - Vineri? Rhys s-a încruntat a regret. Aș vrea din tot sufletul, dar i-am promis deja primului ministru că particip la o cină privată. - Domnului Disraeli? a întrebat Helen făcînd ochii mari. Este prieten cu tine? - Sîntem cunoștințe. Vrea sprijinul meu pentru o moțiune de cenzură la legea muncii, care să le dea dreptul muncitorilor la grevă. - Nici nu știam că grevele sînt ilegale, a spus Helen. Rhys a zîmbit, văzînd-o interesată. - Numai cîteva meserii - tîmplării, cărămidarii și lucrătorii în topitorii - au acest drept legal. Ceilalți nu, ceea ce înseamnă că pot ajunge la închisoare dacă întrerup lucrul. - Și vrei ca ei să aibă drept la grevă? l-a întrebat Helen. Patron fiind? - Da. Clasa muncitoare ar trebui să se bucure de aceleași drepturi ca oricare alții, în societate. - Nu este menirea femeilor să se preocupe de astfel de lucruri, a spus lady Berwick, făcînd semn a lehamite. Voi căuta o altă dată pentru cina care să-ți convină, domnule Winterborne. - Îl conduc eu, doamnă, a spus repede Helen, care își dorea să petreacă măcar cîteva clipe singură cu Rhys. Lady Berwick a clătinat hotărîtă din cap: - Draga mea, nu se cade să însoțești un domn pînă la ușă. Helen le-a aruncat surorilor ei o privire rugătoare. Cît ai clipi, Pandora a împins cu piciorul scaunul din fața ei, răsturnîndu-l. - Drace! a exclamat. Cum s-a întîmplat oare așa ceva? Contesa s-a întors imediat spre ea. - Pandora, cum poți folosi acel cuvînt? - Ce să spun atunci cînd răstorn ceva? - Poți folosi un alt cuvînt, ca de exemplu... Lady Berwick a căzut pe gînduri, căutînd termenul potrivit, iar Helen a profitat ocazie și s-a strecurat pe ușă, împreună cu Rhys. Fără să scoată un cuvînt, el a prins-o în brațe și a sărutat-o apsat.”
