Ziua care nu se uită. Revolta brașovenilor din 15 noiembrie 1987. Volum apărut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc „Trăiesc mulțumirea de a fi putut pune sub ochii cititorilor poveștile triste ale unor oameni al căror curaj s-a născut din disperare.
Oameni care, cu toată această disperare ce a învins frica, au arătat lumii întregi că România lui Ceaușescu nu e o țară amorțită, în care «mămăliga nu explodează», ci e o țară care se mișcă, în care demnitatea nu a dispărut și românii sînt gata să plătească un preț greu pentru a și-o apăra. Mulți dintre participanții la revoltă au avut de îndurat deportarea; unii, cei cărora această carte le este dedicată, au plătit cu viață pentru curajul lor. Și unii, și ceilalți sînt, de-acum, oameni ai istoriei.” (Marius Oprea) „Nu se știa ce s-a întîmplat cu muncitorii. Se operaseră arestări. Se vorbea și despre asta. Oamenii au dispărut de acasă. Nu au mai revenit la familii. Pentru noi a fost limpede încă de atunci. Era începutul unei acțiuni împotriva regimului, era vorba de un protest muncitoresc într-o citadelă ceaușistă, era vorba de un mesaj politic antidictatorial, era vorba de un context clar: presiunile Moscovei, ruptura cu Occidentul, care-și radicalizase pozițiile față de regim – toate astea ne-au făcut să credem că e vorba într-adevăr de începutul sfîrșitului.” (Emil Hurezeanu)
