Titlu disponibil cu autograf; încă 8 exemplare disponibile. Autoficțiune al cărei personaj central este chiar Marius Oprea, romanul prezintă un „oraș al nebunilor” într-o lume a nebunilor, cu eroi dintre cei mai stranii, în special nebuni, dar și personaje cunoscute, precum preotul Corogeanu din Tanacu.
Nu lipsesc nici figurile de politicieni, mereu în mijlocul controverselor. Uneori iubiți, alteori contestați, sînt persoane cu o imensă notorietate, care de multe ori se întoarce împotriva lor. Iar locuitorii „orașului nebunilor” pregătesc o preluare a puterii și înființarea unui nou stat. Cu o doză necesară de ironie, un adaos de realitate cotidiană și mult umor, Turma pastorului mut schițează tabloul unei lumi în aparență normale, însă populată de idei și scene dintre cele mai absurde. O lume pe care mulți dintre noi o recunoaștem din viața de zi cu zi, care uneori ne înfurie, alteori ne distrează, dar care rămîne mereu aceeași. Fragment din volum: “După ce am ieșit din biserică cu spatele la ușă, închinîndu-mă, m-am simțit brusc copleșit de o anume sfîrșeală și am simțit nevoia să mă odihnesc puțin. L-am lăsat în urmă la Triaj pe Agirbicioaie, l-am văzut, aruncînd o privire peste umăr, cum s-a cățărat pe cea mai înaltă treaptă a scării de acces. Ținea un discurs cu toată fața luminată de fericire și forță. Pentru a face liniște în grupul de nebuni adunați în părculețul din față, Pușcărie fluieră tare, cu cele două degete P. și U. de la mîna stîngă. În stînga lui, Falsul Ceaușescu, deși înalt, ridicat pe vîrfuri, flutura cu frenezie tricolorul asistat de Ceaușescu Cohen, care își ținea mulțumit mîinile cu degetele întrepătrunse peste burtica lui proeminentă, împinsă înainte. La dreapta criminalului mitoman, acum pocăit și charismatic, Roxana agită, ajutată de Mișa Dzvin, căruia bandajul îi căzuse de tot pe o parte, steagul Uniunii Europene, pe care fața terminase de scris cu litere mari, egale și frumos caligrafiate, între cele 12 stele aurii aliniate pe pînză azurie, SOCOLA. Pe o parte a drapelului, în colțul de jos, se vedea întipărită ca o semnătură, cu sîngele din rana moldo-cazacului urmaș al lui Vasile Lupu, amprenta palmei sale mici, care flutură ca o mînă deasupra unui pîlc de pînă în 30 de bolnavi, unii ieșiți mai devreme de la slujbă și alții care ieșiseră pur și simplu din saloane, pentru că nu îi mai împiedica nimeni să o facă, adunați ca la un miting în scuarul din fața Triajului, ascultînd cu luare-aminte cuvîntarea lui Agîrbicioaie. “Toți oamenii sînt egali... noi, bolnavii de la Socola, adunați în această zi solemnă...” începu acesta o interpretare în nota subiectivă a Declarației drepturilor omului, schimbată în Declarația universală a privilegiilor nebunilor, meniți de acum încolo să poarte grija unei lumi amorțite."
