Când omul aruncă sămânța în pământ, ea face de la sine rădăcină, tulpina și boabe, pe când omul se deosebește prin conștiință și libertate, și viața lui nu este un șir de fenomene care decurg unul din celălalt în mod necesar, ci un șir de acțiuni întreprinse în mod conștient și săvârșite din proprie inițiativă.
El își trasează dinainte un fel de viață, după care îl pune în practică. Și numai în acest mod viața lui este viața cu adevărat omenească, rațional‑liberă. Creștinul, care este următor al lui Hristos prin chemarea sa, n‑are nevoie să‑și obosească mintea trasându‑și singur felul de viață. El are înaintea să pildă vieții Domnului Hristos. La aceasta să se uite fiecare și să trăiască după ea. Pictorul se uită la original și transpune trăsătura după trăsătură pe pânză pregătită dinainte: și creștinul trebuie să se uite la trăsăturile vieții Domnului și să le transpună în viața sa. - Sf. Teofan Zăvorâtul
