Factotum - FORMAT PDF

Dacă în romanul Femei Henry Chinaski era amorezul aflat veșnic în căutarea unor picioare lungi și a unor sîni planturoși, în Factotum slujbele de tot felul iau locul femeilor de tot felul. Rămas același alcoolic incurabil, în conflict cu părinții și cu lumea, Henry Chinaski, cel care declară că „mulți bărbați cumsecade au fost lăsați pe drumuri de o femeie”, se hotărăște să locuiască singur și să-și facă rost de o slujbă, fiindcă sumele pe care tatăl său i le pretinde pentru casă, masă și rufărie i se par exorbitante.
Citește tot rezumatul cărții Factotum... Astfel începe aventura nesfîrșită și amețitoare a slujbelor: pe rînd, magazioner, funcționar, distribuitor, om de serviciu, muncitor într-o fabrică de biscuiți pentru cîini, șofer, lucrător la metroul aerian ș.a. America lui Chinaski este una a mahalalelor, a dimineților mahmure, a pubelelor de gunoi pline cu resturile civilizației umane, a tîrfelor alcoolice, a ratării. Henry nu-și pierde însă umorul, iar tonul poveștii este unul simplu, natural, fără pretenții, pe alocuri ironic-amar și melancolic, ca o melodie de Leonard Cohen. Chinaski este un antierou al zilelor noastre care spera că, în urma aventurilor bahice și amoroase, a experiențelor în zonele cele mai obscure ale existenței. Fragment din volumul "Factotum" de Charles Bukowski:       „La 9 p.m., m-am prezentat la slujbă. Supraveghetorul îmi arătă unde se află ceasul de pontaj. M-am înregistrat. Îmi întinse trei-patru cîrpe și un vas mare.     — De jur împrejurul clădirii o să vezi o balustradă de alamă. Vreau s-o faci să strălucească.     Am ieșit și am căutat balustrada de alamă. Am găsit-o numaidecît. Dădea roata clădirii. Era o clădire impozantă. Am picurat puțin lac pe balustradă și m-am apucat să o frec cu o cîrpă. Nu mă prea trăgea inima. Trecătorii se uitau curioși la mine. Mai avusesem eu slujbe tîmpite și monotone, dar asta părea să fie cea mai monotonă și cea mai tîmpită dintre toate.     Ideea e, am hotărît, să nu te gîndești. Dar cum să nu te gîndești? De ce am fost ales tocmai eu să lustruiesc balustrada asta? De ce nu puteam fi înăuntru, scriind editoriale despre corupția municipală? Ei, lasă, putea să fie și mai rău. Aș fi putut să fiu în China, muncind într-un lan de orez.     Am lustruit cam douăzeci și cinci de picioare din balustradă, am luat colțul și am zărit un bar peste drum. Mi-am luat cîrpele și vasul, am traversat strada și am intrat în bar. Înăuntru era doar barmanul.     — Cum îți merge? mă întrebă.      — Super. Dă-mi o sticlă de Schlitz.     Luă una, o deschise, îmi lua banii și îi înregistra la casă.     — Unde sînt fetele?     — Care fete?     — Știi tu. Fetele.     — Asta e un local drăguț.     Ușa se deschise. Era supraveghetorul Barnes.     — Pot să-ți ofer o bere? l-am întrebat.     Se apropie și se așeză lîngă mine.     — Termină-ți berea, Chinaski, îți mai dau o singură șansă.     Mi-am băut berea și l-am urmat afară. Am traversat strada împreună.     — E clar, zise, că nu ești prea bun la lustruit alama. Vino după mine.     Am intrat în Times Building și ne-am urcat împreună într-un lift. Am coborît la unul dintre etajele superioare.     — Fii atent, zise el, arătînd spre o cutie lungă de pe un birou, cutia aia conține neoane noi. Trebuie să înlocuiești toate neoanele arse. Scoate-le din suporturi și pune-le în loc pe cele noi. Folosește scara.     — Bine, am zis.     Supraveghetorul ieși și iată-mă din nou singur. Mă aflam într-un fel de cameră de depozitare. Încăperea aia avea cel mai înalt tavan pe care îl văzusem vreodată. Scara era înaltă de treizeci și șase de picioare. Întotdeauna mi-a fost frică de înălțime. Am uat un neon nou și am urcat cu grijă scara.” Citește mai puțin...