V
orbind despre confruntarea spiritului românesc cu o dictatură, Nicolae Breban relatează, practic, un război nevăzut.
Strădania sa este de a releva împotrivirea și victoriile - câte au fost - ale spiritualității noastre în cel mai teribil asediu pe care l-a cunoscut ea până astăzi.
Conceput la Paris, pe vremea când regimul politic defunct își trăia ultimele zile, eseul este, el însuși, o asemenea victorie.
Fiindcă trebuie numaidecât să deosebim răzbunarea, ce se transformă în act creator și are încorporată experiența dureroasă a injustiției istoriei și oamenilor, de răzbunarea în sine, ce nu e decât un spasm vulgar al neputinței de destin.
Spiritul românesc în fața unei dictaturi se înfățișează, astfel, publicului, ca o originală sinteză între interogația radicală și contestația vehementă de tipul cioranienei Schimbări la față a României, pe de o parte, și spiritul constructiv și tenace, pre-european de pe linia Maiorescu-Lovinescu, pe de alta.
