Tradarea criticii

Trădarea criticii este o analiză critică concretă, acidulată uneori, de un patetism lucid a stării de fapt și a psihologiei literelor de azi. Și, mai ales, o încercare de a înțelege spiritul și reflexele noastre de adaptare sau de apărare în vremuri de criză, indiferent sub ce formă apare ea.
Citește tot rezumatul cărții Tradarea criticii... Trădarea criticii este, spuneam, o carte-document, situată în simetrie cu un alt volum-eveniment, scris la Paris între anii ’88-’89, Spiritul românesc în fața unei dictaturi. Un spirit creator de prim rang – la Nicolae Breban ne referim – care, după ce a ajuns în structurile de vârf ale sistemului, devenind membru supleant al C.C., după Tezele din Iulie 1971, își dă demisia în semn de protest față de dictatura personală a lui Ceaușescu din funcția de redactor-șef al României literare (post iute preluat de G. Ivașcu, care devenise redactor șef la Contemporanului proletcultist, săptămânal al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, în 1957, exact la zece ani după alungarea Regelui Mihai I, și de „ucenicul” sau fidel, N. Manolescu, care au și procedat rapid la „debrebanizarea” României literare!; apropo, Manolescu, fost prieten în anii dictaturii al lui Breban, da, Manolescu cel transformat după ’89 într-un denigrator al autorului Buneivestiri, o „debrebanizează” și azi cu un relativ succes social) – Breban își dă, așadar, demisia într-un interviu publicat în Le monde, și, aflându-se la Paris, se întoarce în România; în consecință, cărțile îi sunt, în anii următori, atacate constant, cu brutalitate, că, de pildă, romanul Bunavestire. „După amânări și tracasări prelungite datorate cenzurii comuniste, la Editura Junimea din Iași apare Bunavestire, roman scris între anii 1972-1974. Cartea fusese refuzată, pe rând, de Editurile Cartea Românească și Eminescu. Acest «roman excepțional», cum fusese caracterizat cu promptitudine de către Nicolae Manolescu, «scris cu vervă, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil și original», este încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. După apariție, romanul este incriminat cu vehemență în plenară CC al PCR din 28-29 iunie.”; în această ordine de idei, vezi un dosar – conținând un fragment din atacul brutal la adresa romanului și a autorului, proferat în Plenară CC al PCR de către Titus Popovici, după care de îndată au urmat atacuri în cele mai importante foi culturale și de partid – al aceleiași capodopere brebaniene, Bunavestire, dosar inserat în Ediția a IV-a a romanului, cu un argument al autorului, prefață, tabel cronologic și note de Laura Pavel (Editura Paralela 45, 2002). Același roman – Bunavestire – figurează printre primele zece române ale secolului al XX-lea într-o anchetă inițiată de revista Observatorul cultural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001). Breban este menținut în marginalitate socială până în 1989. După 1989 revine din exil, propunând megaproiecte. Astfel, publică în circa douăzeci ani, trilogia romanescă Amfitrion (1994), tetralogia epică Ziua și noaptea, tetralogia memorialistică Sensul vieții. Din romanele publicate menționăm: Francisca (1965, Premiul „Ion Creanga” al Academiei Române), În absența stăpânilor (1966), Animale bolnave (1968, „Romanul anului” și premiul Uniunii Scriitorilor), Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984), Pânda și seducție (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua și noaptea. Volume de eseuri: O utopie tangibilă (1994), Confesiuni violente (1994), Riscul în cultură (1996), Spiritul românesc în fața unei dictaturi, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Vinovați fără vină, Trădarea criticii (2009) etc. Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II-a, 2006). Teatru: Teatru (Viața Românească). Traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe, Elegiile române (2009). Memorii: tetralogia Sensul vieții. Romanele sale au fost traduse în suedeză, franceză, rusă, engleză, bulgară etc. Publică trei romane la prestigioasa Editura Flammarion, Paris: În absența stăpânilor (1983), Bunavestire (1985), Don Juan (1991). Din ianuarie 2009, devine membru titular al Academiei Române. Este director al revistei Contemporanul. Ideea Europeană.