O istorie dramatica a prezentului

„O nuanță autobiografică, perfect întemeiată, irizează concepția lui Breban de la acest nivel, miza mare a ideii fiind aceea de a demonstra – ceea ce romancierul a mai făcut… – că generația din care face el însuși parte (Nichita Stănescu, Matei Călinescu etc.) a transformat literatura într-un asemenea mediu germinativ de excelente, prin intermediul promovării esteticului ca replică alternativă sublimă la grotescul ideologic din jur.
Citește tot rezumatul cărții O istorie dramatica a prezentului... Trebuie să recunoaștem că Breban rămâne seniorial și impecabil de fiecare dată când enunța această dihotomie: de pildă, nu trebuie uitat faptul că Istoria dramatică a prezentului s-a zămislit când împotriva autorului se trăgea cu tunul, pe motivul orchestratei acuze de colaborare cu Securitatea. Nici un răspuns în volum, nimic insidios, revansard sau resentimentar: doar idei și fapte, nu psihologie. Jos pălăria!” (Șțefan Borbely) „Numai cultura, carevasăzică, ne poate lecui de această «nesiguranța identitară» și numai ea poate înnobila istoria noastră de care, s-a putut constata, prozatorul maramureșean nu-i mulțumit… Face și alte profeții, atunci când în capitolul final vorbește despre specificul național, dar despre toate acestea vom putea discuta cu alt prilej. Este o temă pe care noi, românii, o aducem mereu în discuție fie pentru a o sataniza, fie pentru a o apăra. Observ că N. Breban n-o respinge, de plano, cum fac globaliștii, nici «n-o smintește» cu un discurs encomiastic, cum fac localiștii. El procedează corect, așa cum procedează orice intelectual lucid și responsabil, adică analizează un concept (un concept esențial) și încearcă să-i vadă viitorul… Este trist, și are de ce, când se gândește la lumea politică de azi și la retorica resentimentului și a răzbunării care domină lumea intelectuală… Să mai spun că are și în acest caz dreptate, că după douăzeci de ani de libertate intelectualii români, cu precădere scriitorii (ei, care s-au ținut bine sub regimul totalitar), se detesta cu o grea sinceritate? Îmi amintesc de o propoziție din Eminescu (reproduc din memorie): «Nu ești liber, dacă nu ești drept». Se poate spune și invers: «Nu ești drept, dacă nu ești liber». Liber, în cazul oamenilor de litere, de prejudecăți, de complexe și idiosincrazii, de eșecurile și vexațiunile pe care ți le-a provocat istoria și pe care spiritul nu poate să le stăpânească.”(Eugen Simion) Citește mai puțin...