P
oeziile lui Minulescu decurg în stilul familiar, prăpăstios francizant al cafenelei bucureștene. Ele trebuiesc”zise” precum trebuie jucate “momentele” lui Caragiale, fiindcă Ion Minulescu este în bună măsură un Mitică, un Cațavencu și un Eleutheriu Poppescu deveniți lirici.
