În primul an, cumperi mobilă. În al doilea an, muți mobilă. În al treilea an, împărți mobilă. Marc Marronnier tocmai a divorțat și, fiind un cronicar monden uns cu toate alifiile, s-a hotărât să scrie o carte despre asta, ca să disece căsnicia să ratată și să valideze teoria că dragostea durează doar trei ani.
Purtându-ne prin cluburi de noapte deocheate, birouri extravagante și apartamente unde petrecerile se țin lanț, Frederic Beigbeder scrie un roman despre dragoste și cataclismele pe care ea le provoacă. Cocktailul tare pe care ni-l oferă Beigbeder – două părți umor negru, o parte romantism, plus un strop de lamentare – conține un îndemn sănătos: Dragostea creează dependența pe viață! Marc Marronnier descrie cu atâta sinceritate cum e să fii îndrăgostit, încât trăim povestea alături de el. Să redai autenticitatea nu e deloc ușor, însă Beigbeder reușește magistral. – Daily Telegraph Dezamăgit de viață, Marc Marronnier nu poate suporta ideea divorțului de o femeie pe are n-o mai iubește cu adevărat. Acum trebuie să lupte din răsputeri să dea un sens existenței sale. – Le Figaro „N-o să mă satur în veci: când îmi place o fată, vreau să mă îndrăgostesc de ea; când sunt îndrăgostit de ea, vreau s-o sărut; când o sărut, vreau să mă culc cu ea; când mă culc cu ea, vreau să trăim împreună într-un apartament mobilat; când trăim împreună într-un apartament mobilat, vreau să mă însor cu ea; după ce mă însor cu ea, întâlnesc o altă fată care îmi place. Bărbatul este un animal nesatisfăcut, care ezită între mai multe frustrări. Dacă femeile ar fi șmechere, l-ar refuza, ca să alerge după ele toată-viața." Frederic Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallie pentru Windows on the World și, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaș, fiind ecranizat, șapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder.
