Sub steaua infrarosie - FORMAT PDF

    Un roman de dragoste în spațiu, un roman al exploratorilor îndrăgostiți, pentru care legile fizicii fac ca într-adevăr dragostea să fie fără sfîrșit, un roman care se adresează amatorilor de românce și de hard SF, chiar dacă nici unii, nici alții n-ar fi crezut că așa ceva poate exista.
Citește tot rezumatul cărții Sub steaua infrarosie... Uite că Alexandru Lamba l-a scris și chiar i-a reușit! (Michael Hăulică)     Merită o descoperire științifică, fie ea și epocală, sacrificul unor destine omenești? Fiindcă un om poate fi la fel de important ca o stea, fie ea și infraroșie. Iar Universul se naște și moare odată cu fiecare dintre noi. Un space-operă plin de acțiune și neprevăzut, cu un final cu totul neașteptat. (Rodica Bretin)            Fragment:       “Mi-ai spus mereu că fusesem un escroc sentimental pentru că mă folosisem de abilitățile mele speciale ca s-o manipulez pe maică-mea. N-am protestat, chiar dacă nu era adevărat. O fac acum, pentru mine. Și pentru posteritate.     Da, recunosc, i-am băgat în cap unele idei care nu prea-și aveau locul acolo, dar să nu-ți închipui că au fost cine știe ce fantasmagorii. N-am făcut-o să-și dorească cine știe ce gadgeturi pentru mine, ci doar mi-am asigurat aprobarea și susținerea ei pentru toate deciziile majore și minore ale vieții mele. Dar asta nu înseamnă escrocherie. Iar în viața ei, nu m-am băgat câtuși de puțin. Să zicem doar că, având la îndemână un canal mai eficient de cornunicație, am putut fi mai persuasiv decât prin conversație. Și-am evitat și disputele, certurile și enervările inerente.     De ce nu mi-am făcut mama să-mi cumpere toate trăsnaile? Păi, pentru că-mi erau la îndemână. Nemaifiind cine știe ce provocare să le am, nici nu m-au mai interesat atât de mult. În schimb, m-a entuziasmat posibilitatea de a-mi alege singur cursurile. Căci aveam eu un pitic antigravitațional pe creier, care mă bâzâia întruna.     Fără s-o lucrez, bănuiesc că maică-mea m-ar fi pus să studiez matematici contabile și economie. Asta studiase ea și deci, cum ea se realizase (după standardele vremii, adică avea o locuință, un copil, mai nou și o capsulă personală pentru tubul vidat), era logic să mă îndrume și pe mine pe cărarea pe care-o consideră sigură.     Însă am convins-o eu ca nevoile mele, ca bărbat, scutit de grija creșterii eventualilor copii - acea contribuție pe care toți bărbații o plăteau, indiferent câte înseminări aveau la activ, greu se putea numi o grijă -, urma să fie mult mai mici și mai ușor de satisfăcut, chiar și cu o remunerație de sportiv sau actor de mâna a doua sau a treia.” Citește mai puțin...