Arhitectii sperantei

Iată cum a încolțit în mintea mea ideea Agenției. Adevărul despre eșecul lamentabil al experimentelor mele îl cunoșteau, în afară de defunctul Morell, care-l luase cu el în mormânt, doar cei câțiva asistenți ai mei, primii Maeștri Arhitecți, și cu mine însumi, Supremul Arhitect.
Citește tot rezumatul cărții Arhitectii sperantei... Ideea călătoriei în timp a căpătat o nouă dimensiune, o nouă menire. Omenirea dorea să creadă în ea cu atâta ardoare, încât era dispusă să nu observe erorile. Foarte bine, să nu le observe. Am să-i dau în schimbul naivității ei mai mult decât o descoperire științifică. Am să-i dau un viitor. Alexandru Lamba - Encouragement Award acordat de European Science Fiction Society (Barcelona, 2016) Fragment din roman: "Ca spion, chiar trebuise să respecte orele de program, căci timpii misiunilor erau neiertători, dar acum venitul și plecatul de la slujba țineau de preferințele personale. Atâta vreme cât nu depășea termenele. Lucrase deja două zile la birou și acum se făcuse aproape douăsprezece. Și era sâmbătă, deci cazul să o termine pe cea de-a treia, mai ales că rămăsese printre ultimii. Se gândi la prognoza meteo pentru sâmbătă 16 și duminica 17 noiembrie, iar aceasta îi apăru într-un colț. Arătă urât și, cum în acea perioadă a toamnei puțină lume se mai gândea la activități în aer liber, nici cei de la centrul de control meteorologic nu se mai dădeau peste cap să le ofere locuitorilor din spațiul fostei Germanii un sfârșit de săptămână însorit. În noiembrie, costurile pentru așa ceva ar fi fost oricum foarte mari. Așadar, o zi întunecată și ploioasă, în care se va duce să joace ceva cu amicii, apoi, pe seară, vor merge cu toții într-unul dintre cluburile geiles și-și vor procura — sau nu, după cum le-o fi norocul — material pentru noapte... Tocmai se pregătea să-și părăsească terminalul când interfața non-senzorială îi simula apelul comunicatorului. Răspunse și conexiunea se realiza imediat. — Mai stai? îi răsună în cap vocea lui Carl. Eu aș mai avea câteva chestii de pus în ordine și aș mai sta vreo oră. Greg își duse mâna la ureche, dar nu găsi nimic acolo. Purta doar coronița aceea subțire de electrozi pe țeastă. Ce chestie enervantă! Dar, cum vederea sa naturală nu se refăcuse, trebuia să o folosească pe aceasta. Cel puțin săptămână în curs. " Citește mai puțin...