Sarut, femeie, mana ta! - FORMAT PDF

     Sunt mai multe determinări sub care substanța vieții dev ine epică... Un impuls interior, greu de stăpânit, de asumare a evenimentelor și a experienței pi-în cuvânt; nevoia de a retrai filtrând afectiv și prin amintire, aceleași evenimente, necesitatea interioară de a comunica așa cum nu se poate comunica direct; căutarea unei alte căi de acces la esențele lumii...
Citește tot rezumatul cărții Sarut, femeie, mana ta!... O proză epică transcrie realitatea sedimentată într-o conștiință, experiența și înțelepciunea I ucrurilor care, nouă, celor mai mulți, fie ne scapă, fie nu-i găsim expresia cea mai convingătoare. Această carte s-a născut sub astfel de „premise". Scrisă mai mult cu sufletul, dar și cu inteligența unui mod de a privi viața. Este o proză care vibrează de sensibilitatea feminină și selectivitatea unui ochi delicat, a unei percepții primordial poetice asupra lumii. Amintirea devine resortul principal al acestui epos, menit să restituie imagini vechi, prin intermediul destăinuirii.     „Compus ca un jurnal literaturizat, romanul Florinei Mamina este expresia unei trăiri afective care a păstrat intactă alcătuirea sa romantică, însetată de frumos și duioșie, căreia visul i-a rămas dimensiunea salvatoare, în sens umansi chiar existențial." Profesor-doctor Bianca Osnagă Fragment: "   Alex se lăsase preocupat de gândul cum și ce să-i mai ofere Danei, să o surprindă plăcut, în calitatea ce și-o asumase cu însuflețire de a fi o gazdă cu totul deosebită.     Și, lăsând-o în compania unor reviste, s-a retras cu intenția de a o surprinde cu talentul de „master-chef", cum se spune de la un timp, pentru cel mai priceput în gastronomie.     De mai multă vreme, își exersează el deprinderile în acest domeniu. Mai spune uneori că făcea acest lucru chiar din vremea școlii, fiind vorba de o înclinație transmisă din partea tatălui, despre care mama afirmase, la vremea respectivă, că ea nu se amestecă spre a nu-l încurca. și spunea asta, cu o tentă de umor, eliberându-se de o îndeletnicire care nu-i făcea o plăcere deosebită. Acum, revenind pe verandă, Alex a observat absența Danei pe care o lăsase citind și pornește în căutarea ei. Constată că nu se află unde s-ar fi așteptat să o găsească, nici în camera alăturată, și își continuă drumul mirat și chiar curios. Aruncă o privire grăbită pe geamul camerei din mijloc, de unde se deschide până în depărtare priveliștea viei pe care o alintă, în aceste momente, o caldă și ușoară adiere, ce duce, până departe în zare, clipa aceea de liniște și calm a zilei de vară. O afia pe Dana, în cele din urmă, în camera următoare inundată de lumină, și își amintește că ea admirase locul acela, care-i amintise de propria copilărie și de geamul din dosul căruia urmărea atunci strada și tot ce se petrecea dincolo de lumea ei, lumea jucăriilor.     Acum, ațipise cu revistele alături, iar el nu știa dacă se preface,ca să glumească, sau chiar a răzbit-o programul încărcat al zilei precedente.     Se lăsă ușor în genunchi, alături de canapea, apoi se așează de-a binelea pe covor și o privește atent spre a se convinge dacă a biruit-o oboseală sau este totuși o glumă. Se lăsă furat și copleșit de momentul acesta de liniște, când o poate privi fără reținerea de a nu fi considerat inoportun și caută pe chipul, care îi este atât de drag, urmele ce-1 făcuseră cândva, demult, să tresară surprins de ce simțea el atunci. Da, este tot ea, chiar dacă anii care au trecut între timp și-au lăsat urme pe fața ei." Citește mai puțin...