Razboi si pace Vol.1+2 - FORMAT PDF

     „Război și pace a avut o geneză agitată și poartă amprenta creatorului său sfâșiat fără încetare de tendințe conflictuale. Romanul a devenit terenul de manifestare a zbuciumului interior, a cărui evoluție, opunând mereu esențialul artificialului, va substitui realul și viziunea exterioară cu părerea subiectivă și rezultatul viziunii interioare.
Citește tot rezumatul cărții Razboi si pace Vol.1+2... Fidel propriilor exigente, Tolstoi a făcut din Război și pace o capodoperă a literaturii universale, imprimându-I un caracter profund uman.“ - Jean Thieulin      Război și pace este considerat a fi cel mai mare roman scris vreodată, remarcabil prin complexitate și unitate, un roman istorico-psihologic de mari proporții. Pe pânză sa vastă, se țes poveștile a peste 500 de personaje, dintre care unele sunt istorice și altele fictive. Povestea se deplasează de pe planul vieții de familie către cartierul general al lui Napoleon, de la curtea țarului Alexandru I al Rusiei pe câmpul de luptă de la Austerlitz și Borodino.  Carte recomandată de Nicu Alifantis și Tudor Chirilă în cadrul proiectului Libris, " Oameni și cărți ".         Fragment:        „La 1 septembrie, noaptea, Kutuzov dădu ordinul de retragere a trupelor rusești prin Moscova, pe drumul Riazanului.     Primele trupe porniră chiar în noaptea aceea. Marșul de noapte fu săvârșit încet și în ordine, fără grabă, dar când se lumină de ziua trupele care înaintau, apropiindu-se de podul Dorogomilovski, văzură de partea cealaltă, în fața lor, înghesuindu-se te la capătul podului și pe pod, blocând toate străzile și ulicioarele ce urcau dincolo de pod, nesfârșite mase de trupe, împinse mereu din spate. O grabă și o neliniște cu totul nejustificată cuprinse atunci trupele. Toți se repeziră înainte spre pod, spre bacuri și spre bărci. Kutuzov dădu ordin să fie trecut, pe ulițe lăturalnice, de cealaltă parte a Moscovei.     Pe la ceasurile zece, în dimineața zilei de 2 septembrie, în suburbia Dorogomilovskaia nu mai rămăsese pe mal decât ariergarda. Armata trecuse toată și era în celălalt capăt al Moscovei, ori dincolo de Moscova.     În același timp, adică pe la ceasurile zece în dimineața zilei de 2 septembrie, Napoleon, în mijlocul trupelor sale, stătea pe dealul de la Poklonnaia și se uită la priveliștea ce i se deschidea în față. Începând la 26 august și până la 2 septembrie, din ziua bătăliei de la Borodino și până la data intrării lui în Moscova, în toate zilele acestei zbuciumate și memorabile săptămâni, vremea se menținuse neobișnuit de frumoasă; era una din acele toamne care uimesc totdeauna, când soarele, foarte scoborât, foarte aproape de orizont, dogorește mai fierbinte chiar decât primăvară, când în văzduhul limpede și pur strălucesc toate, de te dor ochii, când ți se umflă pipetul, înviorat să respire aerul îmbălsămat al toamnei și când până și nopțile sunt calde, iar în nopțile acestea negre și calde cad necontenit, spre spaimă și bucuria oamenilor, stele de aur.      La 2 septembrie, la orele zece dimineața, vremea era așa.“ Citește mai puțin...