Golful dragostei - FORMAT PDF

    Justine Hoffman și-a construit o viață comodă în Friday Harbor. E propietara unui hotel mic, dar foarte căutat și are un trai sigur și liniștit. Copilăria petrecută cu mama ei nestatornică, mereu călătoare, pe nume Marigold, i-a insuflat un dor adînc de statornicie.
Citește tot rezumatul cărții Golful dragostei... În ciuda tuturor lucrurilor pe care ea le-a obținut, lui Justine tot îi lipsește ceva: iubirea. După ani buni de dor, visare și dorințe neîmplinite, ea este pregătită să facă orice trebuie ca să-și schimbe destinul. Cînd îl întîlnește pe misteriosul Jason Black, ea dezlănțuie din greșeală o furtună de dorințe și pericole, care amenința să-i distrugă tot ce prețuiește ea mai mult: viața ei liniștită. Dar Jason are propriile lui secrete și își dorește de la ea mai mult decît îi dă voie soartă.         Fragment:        „Întuneric rece și arzător. Durere peste tot, dintr-o dată, de parcă ar fi luat foc. Încercă să se răsucească, dar caiacul se răsturnase pe partea ei mai slabă și Justine nu reuși să ducă mișcarea pînă la capăt. Suspendată cu susul în jos, dezorientată de șocul rece, ea caută cu disperare mecanismul de închidere a părții de jos a caiacului, care o ținea închisă în ambarcațiune. Frigul începuse deja s-o amețească. Nu găsi încuietoarea și începu să intre în panică.     Reuși să se răsucească pe lateral suficient cît să scoată capul la suprafață o secundă și să tragă în piept aerul atît de necesar. Din nou sub apă, caută încuietoarea și o găsi. Trase cu disperare și caiacul se desfăcu, iar Justine începu să se zbată ca să scape din el. Ajunsă la suprafață, apucă ambarcațiunea răsturnată și respiră adînc înainte ca un nou val s-o lovească.     Era incredibil de rece. Pielea și carnea îi erau amorțite, iar tensiunea îi crescuse cu furie. Vîsla se legăna la cîțiva metri distanță, încă legată cu nailon de caiac. Răsuflînd greu, Justine ajunse la punctul de legătură, apucă puntea elastică și-și menținu echilibrul, prinse nailonul și trase spre ea pînă cînd vîsla se  apropie suficient cît să poată s-o apuce. Îi era greu să prindă obiectul în pumn.     Trebuia să iasă din apă. Nu mai avea control fin al mișcărilor. În aproximativ zece minute, fluxul de sînge spre mușchii neesențiali avea să se oprească.     Întinse mîna sub caiac, găsi pluta din spumă prinsă de coarda de sub punte și o trase afară. Avea nevoie de ea ca să se urce înapoi în caiac. Mîinile îi erau neîndemînatice de parcă ar fi fost, amîndouă, în mănuși de bucătărie. Se strădui să bage o parte a vîslei în buzunarul de nailon de pe spatele plutei.” Citește mai puțin...