Mama, sunt tachinat!

    Ai un copil la grădiniță sau la școală? În acest caz, cartea aceasta este pentru tine, părinte drag! Căci, mame sau tați, când vine vorba de starea de bine a copiilor noștri, ne confruntăm toți cu aceleași probleme și uneori suferim alături de ei, fără a ști cum e mai bine să facem: să intervenim sau nu, să dojenim sau să luăm apărarea, să apelăm la autoritatea școlii sau să căutăm o rezolvare discretă?     Cartea se focalizează asupra vieții sociale a copiilor, care, indiferent de ce ne-am închipuit până acum, vom descoperi că este foarte bogată și de multe ori mai complicată decât a noastră, a adulților.
Citește tot rezumatul cărții Mama, sunt tachinat!... Abordează prin exemple teme precum prietenia, hărțuirea, tiranizarea, excluderea, marginalizarea, urmate de răspunsuri la o multitudine de întrebări din partea părinților.     Mamă, sunt tachinat! nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui părinte implicat, putându-te scuti de multe neliniști și bătăi de cap, atât pe tine, cât și pe copilul tău.         Fragment din lucrare:       „Capitolul 4     Mereu la fel        Cum era țară pe care-o conducea Elisabeta? La jumătatea secolului al șaisprezecelea, Anglia era slabă și instabilă. În vistierie nu prea erau bani. Era permanent amenințată de mari puteri precum Franța și Spania. Mai ales de Spania, care avea colonii bogate în Lumea Nouă.      În plus, începând cu domnia lui Henric al VIII-lea, se vărsase foarte mult sânge din cauza conflictelor religioase.     În timpul domniei sale, Elisabeta a hotărât cum avea să se închine poporul englez la Dumnezeu. Oamenii trebuiau să adopte religia regelui sau a reginei lor, altfel aveau să plătească. Scump.     Când s-a născut tatăl Elisabetei, Henric, Biserica Catolică era considerată în întreaga Europă unică biserică și cea adevărată. Papa, capul Bisericii Catolice, era extrem de puternic — mult mai puternic decât orice rege. Însă în secolul al șaisprezecelea, oamenii au început să se rupă de Biserica Catolică. Au început să formeze noi biserici. În Germania, a prins rădăcini mișcarea protestantă.     În Anglia, Henric al VIII-lea a decis să se rupă de Biserica Catolică. De ce? Pentru că voia să divorțeze. Henric era disperat să scape de prima soție ca să se recăsătorească cu cineva care să-i poată dărui un fiu. Dar catolicii nu aveau voie să divorțeze, nici măcar dacă erau regi. Soluția lui Henric a fost să-și întemeieze propria biserică: Biserica Anglicană. Și cine avea să fie capul noii biserici? Păi, însuși Henric, desigur! Și noua lui biserica avea să îngăduie divorțul.     După ce fiica lui Henric, Mary, a urcat pe tron, ea a obligat Anglia să revină la Biserica Catolică. Mulți dintre cei care au refuzat au fost arși pe rug, deseori în fața mulțimii.      Acum, că Elisabeta era regină, ce-avea de gând să decidă în legătură cu religia Angliei?” Citește mai puțin...