Psihologia sinelui

    Psihologia Sinelui, întemeiată de Heinz Kohut, este una dintre cele mai importante orientări din psihologia, psihoterapia și psihanaliza contemporană. Pornind de la tulburările narcisice de personalitate, frecvente în clinica sa din America anilor ’50, Kohut se distanțează de teoria pulsiunilor elaborată de Freud pe baza tratării nevrozelor, foarte răspândite în Europa începutului de secol.
Citește tot rezumatul cărții Psihologia sinelui... în centrul psihologiei sinelui se va afla linia narcisică a dezvoltării psihice, pe care Kohut o consideră prioritară. Șinele, obiectele sinelui, oglindirea, transferul narcisic iau locul principalelor concepte freudiene. Importantele modificări teoretice se concretizează în înnoiri ale tehnicii, între care privilegierea empatiei în raport cu interpretarea se situază pe primul plan.     Sintetizând întreaga concepție a lui Kohut, prelegerile interactive susținute de el la Chicago la mijlocul anilor ’70 se adresează psihoterapeuților, psihiatrilor, psihologilor, precum și tuturor celor interesați de cunoașterea de profunzime a omului.       Fragment din lucrare:       „PRELEGEREA A 20-A     11 APRILIE 1975        Bipolaritatea Sinelui      DR. KOHUT: Ce-ar fi să continui astăzi de acolo unde dr.... ne-a amintit data trecută că am rămas. Dacă îmi amintesc corect, mă concentram pe modul aparte în care este constituit Șinele, în relație cu două seturi exterioare principale de experiențe. Am spus că Șinele ar trebui conceptualizat precum un arc de tensiune, ce se menține întreaga viață, și care leagă două seturi de experiențe polare: pe de o parte, un pol al ambițiilor, legate de grandoarea originară, așa cum a fost ea afirmată de obiectul oglinditor al Sinelui, de obicei mama; de cealaltă parte, un pol al idealizărilor, scopurile idealizate ale persoanei, care, cu deosebire la băiat, deși nu întotdeauna, sunt stabilite pe baza relației originale cu obiectul Sinelui care este reprezentat de tată și de măreția sa. La față, ar putea fi oricare dintre cei doi; în mod clasic, este mama. Oricum, este vorba despre acest gradient de tensiune cu un conglomerat intermediar de funcții ale Eului, se nasc din ambiții specifice sau care sunt mobilizate de atracția scopurilor idealizate particulare. Desigur, daturile talentelor congenitale creează o propensiune, o preferință sau un mod prin care sunt exprimate ambiții grandioase sau prin care se trăiește după scopuri idealizate. Deci există o reciprocitate circulară în ceea ce rezultă din interacțiunea daturilor interioare și a celor primite din afară. Există un schimb între echipamentul congenital, talentele particulare și ambițiile și idealurile specifice pe care le servesc.     Totuși, dacă îmi amintesc corect, data trecută am pus accentul, în ceea ce privește formarea Sinelui, asupra unei serii de chestiuni ce tratau perturbările felului în care era construit Șinele. Am spus că e ca și cum fiecare copil ar avea două șanse, că, dacă există o perturbare a răspunsurilor de oglindire ale obiectului Sinelui, disponibilitatea unui obiect al Sinelui care să poată fi idealizat poate suplini eșecurile experiențelor anterioare.” Citește mai puțin...