Cateheze pastorale pe intelesul tuturor vol. 2

Părintele Vasile Gordon (n. 27.04.1954, în Lunca‑Șieut, jud. Bistrița‑Năsăud) este profesor de Omiletică și Catehetică la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din București. Din anul 2013 preda și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj‑Napoca.
Citește tot rezumatul cărții Cateheze pastorale pe intelesul tuturor vol. 2... Tot la Cluj îndruma teze de doctorat, în cadrul școlii Doctorale „Isidor Todoran”. Este preot din anul 1983 și, în prezent, slujitor la Biserica Sfântul Ilie‑Gorgani din București. Odată cu studiile și alte cărți de specialitate, părintele Vasile Gordon a mai publicat următoarele volume din sfera Omileticii și a Cateheticii: Mergând, învățați... (predici), Ed. Universității din București, 2001; ed. a II‑a, revizuită și completată (cu predici pentru toate duminicile și sărbătorile de peste an), EIBMBOR, 2006; Introducere în catehetica ortodoxă, Ed. Sophia, 2004; Cateheze pastorale pe înțelesul tuturor, vol. I, Ed. Sophia, 2012; Omiletică (coord., coautori: pr. A. Ivan și pr. N. Beldiman), Ed. Basilica, 2015; Vademecum omiletic. 100 de schițe pentru predici, Ed. Renașterea, Cluj‑Napoca, 2015. * * * În cuvântul introductiv la Cateheze pastorale pe înțelesul tuturor, apărută în anul 2012 la Editura Sophia, ne exprimăm nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu pentru publicarea unui al doilea volum, în care – mărturiseam atunci – să continui cu răspunsurile privind aspectele practice ale vieții creștine din cadrul parohiei, dar să tratez și alte subiecte de interes misionar actual. Bunul Dumnezeu ne‑a ajutat, iată, să ne împlinim acest gând, astfel că, în decurs de patru ani, am alcătuit alte 50 de cateheze, exact câte cuprinde și primul volum. Preoții, profesorii de religie, studenții și elevii teologi, dar și creștinii de rând interesați de misiunea catehetică ortodoxă, au la îndemână, așadar, un total de 100 de cateheze, pe care le pot valorifica ori de câte ori au nevoie pentru o temă sau alta. în același timp, conținutul anumitor cateheze le poate furniza confraților preoți idei și informații pentru predici, mai ales pentru cele morale și pastoral‑misionare. Așa cum ne‑a fost intenția, subiectele tratate îmbină teme „clasice”, tradiționale, cu unele „moderne”, de maximă actualitate. O simplă lectură a cuprinsului oferă beneficiarilor indicii elocvente în acest sens. Pr. Vasile Gordon Fragment din cartea "Cateheze pastorale pe înțelesul tuturor vol. 2" de Vasile Gordon "Sfânta Cruce și semnificațiile ei I. Sfânta Cruce — semn creștin, distinct și distinctiv. Toate religiile lumii, din trecut și de azi, au avut și au semne și simboluri specifice: unele corpuri cerești (soarele, luna, stelele), altele corpuri și figuri de animale, iar altele obiecte de tot felul. În același timp, suverani și popoare, armate, instituții, asociații, familii nobile etc. au adoptat diferite simboluri, socotite reprezentative. Ar fi nevoie de un muzeu imens, ca să fie expuse toate la un loc! Deosebit de toate religiile și celelalte organizații omenești, creștinismul se prezintă în fața lumii, de douăzeci de veacuri, cu cel mai simplu, dar și cel mai mare dintre semne: Sfânta Cruce. Prin comparație, nici unul dintre celelalte n-a reprezentat mai bine un fapt, un adevăr, o realitate. De ce ? Pentru că Sfânta Cruce nu este un simbol mitologic, o idee, un obiect magic ori artistic, ci Altar, pe care Iisus Hristos S-a jertfit, ca să ne mântuiască. Părinții Bisericii ne învață că Sfânta Cruce are trei semnificații: obiect sfânt, semn de închinare și cale de urmat, misiune. În pofida faptului că s-a vorbit și s-a scris enorm despre ea, că știm, așadar, foarte multe lucruri, Sfânta Cruce rămâne, în esență, o mare taină, sau „ușa tainelor" — cum frumos exprimă un vers din Acatistul Sfintei Cruci (Icos 6), așa cum de-a pururi taine rămân Sfânta Treime, Întruparea Mântuitorului, Euharistia etc., pe care le primim și le înțelegem numai prin credință. Trebuie să reținem, de asemenea, că în ierarhia liturgică Sfântă Cruce se situează imediat după Maica Domnului și înaintea Sfinților. Să ne amintim că la încheierea unor slujbe (otpust) se rostește: „Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei și de viața făcătoarei Cruci și cu ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască...." Înțelegem, astfel, că Hristos ne mântuiește și cu puterea Crucii. " Citește mai puțin...