Cel mai vestit vanzator din lume

    Prima parte a frumoasei povești a lui Hafid, cel mai vestit vânzător din lume, a cunoscut un imens succes, fiind vândută în peste 9 milioane de exemplare. În câțiva ani de la apariție, oricine auzise de ea dorea să se inspire din povestea vieții lui Hafid și să cunoască succesul și împlinirea cu ajutorul celor 10 pergamente ce-l inițiaseră pe cel mai vestit vânzător din lume.
Citește tot rezumatul cărții Cel mai vestit vanzator din lume...     La douăzeci de ani de la debut, eroul cărții intrase deja în legendă, iar creatorul acestuia era asaltat de cititorii ce doreau să afle continuarea poveștii. Astfel s-a născut cea de a doua parte a cărții. Eroul ne lăsă moștenire pilda vieții sale și propria-i înțelepciune.     Dale Carnegie spunea că există patru cai, și numai patru, prin care putem avea contact cu lumea. Suntem evaluați și clasificați în funcție de ceea ce facem, cum arătam, ce anume spunem și cum o spunem.     Colecția Cărți Cheie a fost concepută tocmai pentru a vă ajuta să parcurgeți aceste patru cai, dezvăluind secretele de succes ale celor mai avizați autori în materie. Un ghid esențial pentru cei care doresc să își atingă scopurile propuse și să aibă o viață fericită și echilibrată.     Fragment din volum:       “Cine este acela care are atât de puțină credință încât în momentul unui mare dezastru sau al unei dureri să nu-l cheme pe Dumnezeu? Cine este cel ce nu s-a rugat Lui când a avut de înfruntat un mare pericol, moartea sau un mister dincolo de ceea ce a trăit vreodată sau dincolo de înțelegerea lui? De unde vine oare acest instinct profund în rostirea tuturor creaturilor în momentele de primejdie? Mișcă-ți repede mâna pe dinaintea ochilor cuiva și pleoapele lui vor clipi. Ciocănește genunchiul cuiva și piciorul lui va tresări. Pune pe cineva să înfrunte întunecata groază și gura lui va spune: „Dumnezeul meu!" din același profund impuls.     Nu e nevoie ca viața mea să fie una religioasă pentru ca eu să recunosc această mare taină a naturii. Toate creaturile care merg pe pământ, inclusiv omul, posedă instinctul de a striga după ajutor. Oare de ce avem acest instinct, acest dar?     Nu sunt oare strigătele noastre o formă de rugăciune? N-ar fi oare de neînțeles că, într-o lume guvernată de legile naturii, mielului sau catârului sau păsării sau omului să le fie dat instinctul de a striga după ajutor, dacă acest strigăt n-ar trebui să fie auzit de o forță superioară ce are puterea să audă și să răspundă strigătelor noastre, așa cum ne-au asigurat câteva mari minți ale omenirii? De acum înainte mă voi ruga, dar strigătele mele de ajutor vor cere doar îndrumare.     Nu mă voi ruga niciodată pentru lucrurile materiale ale acestei lumi. Nu voi striga după un servitor să-mi aducă mâncarea. Nu voi porunci unui hangiu să-mi dea o cameră. Nu voi dori niciodată să-mi fie livrate aur, iubire, sănătate, victorii mărunte, faimă, succes sau fericire. Doar pentru îndrumare mă voi ruga, să-mi fie arătată calea de a dobândi aceste lucruri, iar rugăciunii mele i se va răspunde întotdeauna." Citește mai puțin...