Rusoaica este capodopera lui Gib I. Mihăescu... o carte europeană, o contribuție care depășește hotarele literaturii noastre. Prin simbolismul ei implicit, ea îmbogățește nu numai literatura națională de care e legată prin limbă, dar însăși literatura continentală, prin adevărul general omenesc...
Șerban Cioculescu Revista Fundațiilor Regale, dec. 1935 ...Trebuie evitată o neînțelegere dăunătoare: creația lui Gib Mihăescu, romanele mai ales, sunt un caz fericit de exagerare fecundă. Scriitorul complică și exagerează din „nedomolită curiozitate" (cuvintele îi aparțin). Pentru prozator opera este o altă realitate posibilă, așa cum pagina de literatură este un alt univers „alături de viață propriu-zisă". Din acest punct de vedere Rusoaică, cel mai bun roman al lui M., e în multe privințe exemplar. Scriitori români - Mic dicționar Ed. științifică și enciclopedică, 1978 "... O pipăiam sub vraja acestui sentiment divin și-i striveam sânii, apăsând-o sub piepții bine vătuiți ai vestonului meu. Îi sărutam părul cu schpiri portocalii care, seara, sub lumina becurilor, se aprindea îndată de acel straniu și minunat roșu aprins, îi sărutam năsucul ei obraznic și-i simțeam pe genunchi căldura coapselor pline, îi mângâiam alene fluierele picioarelor subțiri, singurele de care aveam regretul că nu sunt ceva, ceva încă mai lungi. Ca să fie pentru mine Rusoaica întreagă din gândurile mele. Să semene, să se apropie de Rusoaică întreagă din gândurile mele. Dar pentru asta, hm... mi se părea că și iubirea care-o mistuie ar fi putut să se arate altfel, nu știu cum... După spița tatălui și după spița mamei, Mărusea era rusoaică sadea... și, totuși, pentru mine, ea nu era decât o basarabeanca. Pe când Rusoaica pe care o așteptam, Rusoaica din visurile mele... Doamne, ce distanță... "
