“Elena Dulgheru e o arhitectă de intuiții transpuse într-un proiect legat și structurat în cadrul căruia poemele în parte au doar funcție de module așezate fiecare ca punte de la o nuanță reflexivă sau vizionară la alta.
Erotico-Apocaliptică e un imn cu desfășurare arhitecturală și cu suflu devoțional și participativ. Ea are drept ax și tema o viziune verticală a iubirii ca dimensiune ontologică. E, de fapt, o monografie a iluminării prin iubire, cu un scenariu de cântarea cântărilor sublimat în substructura elanului imnic. Cartea e construită ca o simfonie de epitalamuri, cu reverberații rafinate ale motivului central și cu reluări ale lui în diverse chei și modalități. Elena Dulgheru poate scrie (și chiar o face) în câte feluri vrea. și totuși, acest aranjament de formule devine chiar felul ei de a scrie; nu cu o originalitate dedusă din combinarea formulelor și din interferența scriiturilor, ci cu una substanțială”. (Al. Cistelecan) Fragment din volumul de poeme: „Pergamentul rotund Mireasa asta care are între coapsele ei ascunsă o întreagă bibliotecă. Mirele ia o carte și o deschide și filele ei singure încep să vorbească Despre Facerea Lumii, și Tu... Și Mîrîi ascultă tăcuți, descoperind toată liniștea și vîrtejurile începutului. Și Mireasa mai cere o carte și Domnul o deschide și cartea se face sul circular, îmbrățișînd în sînul ei Mîrîi, ca să o poată citi și gustă, în rotunjimea filelor ei, în taină aceleiași îmbrățișări. Numai să auzi vuietul literelor Dintr-o tîmplă într-alta și dintr-un cer în alt cer, rostogolindu-se pe caldarîmul sărutului! Ascultă vuietul literei Și lasă-te purtat de potop Pînă cînd litera se transformă în undă — că doar atunci te poți uni cu ea pentru a deveni și tu literă, și ea om, în dulceața unirii, Desfoliindu-vă unul pe celălalt rupînd labirintul celei mai tainice ieroglife și numai atunci, după ce o vei lăsa să se răcească și cînd potopul se va opri, O poți privi Ca pe tine însuți În tihna liniștii minții și a labirintului despecetluit.”
