Dincolo de ratiune

     Domnișoara Jane Lowndes este convinsă că, dacă reușește să reziste presiunilor părinților ei de a se căsători, va deveni celibatară și va putea să organizeze reuniunile intelectuale la care visează.      Lordul Garret Upton este un burlac nepăsător.
Citește tot rezumatul cărții Dincolo de ratiune... A supraviețuit războiului, iar acum s-a întors la Londra și are de gând să se bucure de viață. Căsătoria nu face parte din acest plan, în mod cert. O cunoaște pe domnișoara Lowndes de ani buni, și au polemizat adesea. Planul lui Jane de a-și inventa o însoțitoare fictivă nu îl privește... până când dorința ei de a se implica în cel mai recent scandal devine o problemă personală.      Când Garret și Jane se sărută din greșeală la un bal mascat, antipatia lor reciprocă se schimbă radical. Iar când o văduvă intrigantă plănuiește să-i țină la distanță unul de celălalt, oare dorința lor va fi puternică decât planurile de a-și păstra independența?       Fragment din roman:     „Garrett stătu în fața ușii lui Jane și se gândi o clipă. Erau șanse destul de mari să râdă de niște flori. Ea râdea de lucruri, în general, și până la urmă, erau totuși flori. Daphne îl asigurase însă că doamnelor le plac florile, chiar și domnișoarei Lowndes.     Respiră adânc. Mai avea de descoperit ceva în spatele ușii, în afară de faptul că îi plăceau sau nu florile lui Jane.     Îl iubea oare?     De ce nu se putea gândi decât la asta? În ciuda insistențelor Cassandrei, nimic din comportamentul de până atunci al lui Jane nu arată asta. Ieri se înțeleseseră destul de bine. Dar să admită că nu îl antipatiza și să îi ceară și lui să admită că nu o antipatiză era departe de a iubi. Așa că iată-l, prost credul ce era, în fața ușii dormitorului ei, ținând în mâini un buchet legat cu o fundă. Da, chiar cu o fundă!     Nu putea sta pe hol toată dimineața și să riște să îl vadă cineva venind în dormitorul ei. Era și așa un lucru riscant. Ciocăni la ușă.     - Intră, strigă Jane.     El deschise ușa și intră. Stătea în capul oaselor în pat, tot într-o cămașă de noapte albă ca a bunicii, dar părul ei era desfăcut în jurul umerilor. Era splendid, negru și bogat, ușor ondulat. I se usca gura. Își linse buzele.     Pe nas avea din nou o pereche de ochelari. În poala ținea cartea pe care i-o dăduse el, dar imediat ce îl văzu o dădu la o parte.     - Upton, zise ea și roși.     Chiar roși! Jane! Apoi spuse mai încet:     - Garrett.     Merse până la scaunul care încă se afla lângă patul ei.     - Acestea sunt pentru tine.     Îi întinse florile într-un unghi drept față de corpul său.     Un zâmbet mic își făcu loc pe buzele ei. Luă buchetul și îl îmbrățișă.     - Liliacul este floarea mea favorită!     - Și a mea, șopti el.” Citește mai puțin...