Poluarea mediului si conservarea naturii - Ferdinand Pricope

    Poluarea nu este un fenomen recent și nici accidental. Începuturile civilizației umane sunt legate de apariția primelor surse de poluare, care erau însă puțin și nesemnificative.     Explozia demografică umană din sec.
Citește tot rezumatul cărții Poluarea mediului si conservarea naturii - Ferdinand Pricope... XX a accentuat impactul omului asupra naturii. Efectele acesteia sunt previzibile: epuizarea rezervelor energetice și de materii prime, reducerea rezervelor alimetare și a celor de apă dulce, modificarea calității aerului, apei și solului, reducerea diversități biocenozelor.     Poluarea solului cu reziduuri agricole și menajere, pesticide, metale grele și fertilizanți chimici modifică compoziția solului, cu acțiune directă asupra tuturor speciilor, populațiilor și biocenozelor.     Acțiunea distructivă a omului asupra naturii aluat forme din ce în ce mai diverse, la nivel global. În acest context au fost promovate numeroase legi pentru protejarea mediului și s-a născut o nouă ramură juridică, dreptul mediului înconjurător. (Autorul)      Fragment din volum:      “5.3.1. Poluarea termică a apelor      Poluarea termică se produce ca urmare a utilizării apelor continentale sau oceanice litorale ca ape de răcire în termocentrale și centrale nucleare. Apele de răcire deversate în ecosistemele acvatice determină o încălzire a apelor naturale cu circa 5-10°C, afectând populațiile de organisme hidrobionte și producând perturbări grave ale biocenozelor.     Ridicarea temperaturilor apelor naturale prin aport de ape calde modifică concentrația oxigenului dizolvat în apă, prin micșorarea coeficientului lui de solubilitate, crește activitatea microorganismelor din apă și prin această intensifică descompunerea substanțelor organice, proces ce are loc cu consum de oxigen.     Creșterea temperaturii apei mărește nevoia de oxigen a hidrobionților. O ridicare a temperaturii cu 10° C mărește de 2,2 ori nevoile respiratorii ale poichilotermelor. Poluarea termică scade concentrația azotului și a CO2 din apă și prin aceasta afectează echilibrul ionic al apelor.     Încălzirea excesivă a apelor provoacă scăderea concentrației ionilor de calciu și prin aceasta modifică metabolismul osos la pești și formarea exoscheletului la moluște și alte nevertebrate acvatice.     Poluarea termică afectează negativ biocenozele acvatice în ansamblul lor. Expunerea la temperaturi superioare temperaturii optime, dacă nu sunt letale, afectează negativ creșterea și reproducerea tuturor microorganismelor acvatice.     În ecosistemele acvatice, temperaturile ridicate diminuează diversitatea fitoplanctonului. Primele afectate sunt diatomeele: creșterea temperaturii apei cu 10°C scade de 2,5 ori diversitatea specifică a populațiilor de diatomee. Totuși, unele diatomee termofile precum Navicula sau Surirella ovață înregistrează o proliferare anormală odată cu încălzirea apei.     Poluarea termică a apelor provoacă și o modificare a succesiunii normale a speciilor de fitoplancton în ecosistemele acvatice. La temperaturi de 25°C diatomeele sunt înlocuite de cloroficee, iar la 33-35°C acestea sunt înlocuite cu ciartoficee.     Proliferarea anormală a cianoficeelor în bazinele acvatice este dăunătoare, deoarece ele sunt surse de hrană mai puțin eficiente decât diatomeele și cloroficeele, atât pentru zooplancterii erbivori cât și pentru peștii fitoplanctonfagi.“ Citește mai puțin...