"Ecologia că știința s-a consacrat în ajurul anului 1900, dar rădăcinile ei sunt mult mai vechi și se leagă practic de istoria omenirii.[...]
Cercetările actuale au demonstrat că este imperativ necesar ca omul să se supună legilor naturii, care guvernează echilibrul materiei în cadrul biosferei.
În goană după profituri mari și imediate, omul a provocat naturii dezechilibre grave precum reducerea biodiversității planetei, exploatarea haotică a resurselor minerale ale solului și subsolului, deversarea deșeurilor industriale în mediu, utilizarea de substanțe chimice de sinteză în agricultură.
Toate aceste activități au declanșat pe Terra o adevărată criză ecologică.
Ecologia a devenit o știință a supravieturii, ea oferind informațiile și căile prin care omul ar putea să salveze biosfera de la o adevărată catastrofă." (Autorul)
Fragment din volum: “4. Biocenoza Biocenoza reprezintă o comunitate de organisme vegetale și animale care ocupă un anumit teritoriu, sunt adaptate la un anumit mediu de trai și unele față de altele și care se transformă o dată cu mediul. Termenul de biocenoză a fost introdus de Mobius în anul 1877. În decursul secolului următor au fost enunțate și alte definiții ale biocenozei, dintre care merită reținută cea propusă de Odum, în 1971. El definește biocenoza ca un ansamblu de populații care trăiesc pe un teritoriu sau habitat determinat, având caracteristici în plus față de componenții săi (indivizi și populații), proprii biocenozei. Din această definiție rezultă două trăsături fundamentale ale biocenozei: este alcătuită din populații care aparțin unor specii și este un sistem cu trăsături proprii, diferite de ale componentelor sale. Botnariuc și Vadineanu (1982) definesc biocenoza ca un sistem supraindividual, alcătuit din populații legate teritorial și interdependențe funcțional. În concepția sistemică biocenoză reprezintă partea vie a unui ecosistem, constituind o comunitate unitară și complexă de plante și animale. Biocenoza este un sistem deschis, o unitate structurală și funcțională, autoreglabilă a ecosiștemului. 4.1. Structura biocenozei Biocenoza are o structură proprie care poate fi exprimată prin diversitatea speciilor ce le conține, prin relațiile trofice dintre aceste specii, precum și prin anumite trăsături ale fenologiei unor populații. Structura specifică reprezintă totalitatea speciilor care populează un biotop, precum și raporturile cantitative dintre acestea. Biocenoza prezintă o stuctură calitativă, reprezentată de inventarul speciilor care o compun și o structură cantitativă, exprimată prin numărul de indivizi și biomasa acestora. Importanța speciilor într-o biocenoză este diferită, în funcție de numărul de indivizi, biomasa și activitatea metabolică a acestora. Astfel, speciile cu număr mare de indivizi, cu biomasa ridicată și cu o activitate metabolică intensă joacă un rol important în funcționarea biocenozei, pe când speciile rare și cu o biomasă redusă joacă un rol secundar în bugetul energetic al biocenozei.”
