Pe pământ lecția Iubirii se repetă până la cunoașterea ei temeinică.. E singură, și seamănă cu o nestemată, un diamant care se șlefuiește cu fiecare experiență. Nu e dependentă de de cei pe care îi iubim.
Iubim oameni cu care trăim alături, pe cei din familie, cei cu care interacționăm. Atâtea feluri de iubiri suntem... Iubirea e precum un ciclu de școlarizare. Te absolvă de lecție, te înaintează în experimentare. (Autoarea) Fragment din volum: “Iubesc să ascult ce scrie inima în minte: Vindecă temeri, le face îmbrățișări în cuvinte. Iau un creion imaginar, în mâna stângă Și desenez cum se aude clipocind cursul lin de apă în care s-au transformat Câteva lacrimi mici, mărunte, ploi Din sărate, în unde. Răcoroase.”
