Se naște în familia unor profesori la 10 septembrie 1946, în comuna Râciu de Câmpie, județul Mureș. Urmează școala generală și liceul la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Turda, apoi studii universitare la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca.
După absolvire, în 1969, se stabilește în Brașov și ocupă diverse funcții, lucrând în învățământ și mass-media, conducând, în perioada 2006-2009, Editura și Revista Astra. În perioada 2001 – 2013 a fost președintele Filialei Brașov și membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. Debutează în literatură în 1964 cu piesă de teatru „Exmatriculatul din a IX-a B”, care se joacă în două reprezentații la teatrul din localitate. Colaborează, în timp, cu proză și eseuri, la mai multe reviste, printre care: Tribuna și Steaua (Cluj), Gazeta de Transilvania și Astra (Brașov), Transilvania (Sibiu), Luceafărul, România Literară ( București ), Orizont (Timișoara), Cuvântul românesc (Canada), Lumea românească ( S.U.A. ) ș.a. Intrarea în literatură și-o face cu romanul „Duminica mare” (Editura Dacia, Cluj, 1983), căruia îi urmează: „Vinerea neagră” (1986) și „Miercurea regală” (1991), la aceeași editură. În 2003 i se tipărește romanul „Viața de la fereastră” la Editura Rao, București. În anul 2015 apare romanul „Secretul crucii”, publicat la Libris Editorial Brașov iar în anul 2016 publică romanul „Viața de împrumut” la Editura Rao. Cu antologia „Scrisoare din America” (1999) – scrisori în versuri ale primilor emigranți români pe continentul american – face un lung turneu de promovare în S.U.A. și Canada. Romanul „Vinerea neagră” este tradus și publicat la Editura Lalli din Torino în 1992, sub titlul „Venerdi nero”, concurând pentru premiul Cavour. Fragmente de proză îi apar, în traduceri, în limbile maghiară, cehă, rusă și spaniola. Primește premiul „Vetrei Românești” în 1992 și premiile Filialei Brașov a U.S.R. în 1999 și 2003. Numele său e prezent în mai multe volume colective. Lucrează ca și editor, una dintre aparițiile remarcabile fi ind volumul „33 pentru totdeauna. Interviurile Astrei”, apărut la Editura Astra, Brașov, 2009. Fragment din cartea: Doru Munteanu - Un romancier în crucea mileniului - Florin Șindrilaru O PROFESIUNE DE CREDINȚĂ În romanul „Viața de la fereastră” un personaj aparent episodic, preluând însă atribuții ale instanței auctoriale, glosează asupra istoriei: „Ți-am mai spus că istoria, dacă ar fi privită ca un sumar de date și fapte, ar fi o chestie onestă, dar, din păcate, e tot mai mult politică. Ea scrie azi despre ieri, iar punctul de vedere al prezentului poate fi păgubos pentru adevăr. Orice istoric e într-o anumită măsură subiectiv, pentru că e om, pentru că are preferințe și slăbiciuni și cei mai mulți servesc o cauză politică și astfel istoria devine un instrument în mâna puterii, oricare ar fi ea. De ce trebuie să analizăm validitatea unui act istoric? În beneficiul cui o facem? Există o morală independentă de vreo ideologie? Să nu-mi spui că bunul simț e cel mai etic concept, pentru că în istorie el n-a funcționat niciodată”. Profesorul Tudor Beu, protagonist al penultimului român al lui Doru Munteanu, „Secretul crucii”, îi explică la un moment dat unui colaborator: „Eu nu spun decât lucruri care s-au petrecut și nu îmi doresc decât o istorie completă a românilor. Nici una subiectivă, nici una conjuncturală, ci una adevărată. Dar din nefericire, istoria este demult un gest politic, o cronică obediență a potentaților momentului.” Sunt judecați asupra istoriei din care se desprinde, prin deducție și recul, profesiunea de credință ce susține întreaga creație de până acum a prozatorului brașovean. Romanele sale sunt o permanentă judecare, re-judecare și ad-judecare a istoriei.
