Democratia prin incercari si erori

     La fel ca la modestele ființe, „încercările și erorile” sunt prezente și la „homo sapiens”, dar efectele sunt mai grave, afectând, de multe ori, viața și habitatul celorlalți locuitori ai modestei noastre planete.
Citește tot rezumatul cărții Democratia prin incercari si erori... Dacă luăm în considerare doar bilanțul tragic al ultimelor războaie mondiale, vom înțelege mai bine ce înseamnă „încercările” – de dominație, de orgoliu, avantaje economice, ideologice sau nebunie rasistă – și „erorile” asupra condiției umane și a destinului său istoric. Democrația nu scapă de eternă experiență umană a „încercărilor și erorilor”.     România, după căderea comunismului, a pășit pe calea nou aleasă a politicii democratice, dar fără o tradiție autentică, o cunoaștere politică și o experiență dublată de o educație și o practică veritabile. Și totuși, democrația trebuia instaurată, practicată, dezvoltată. Cum? Prin „încercări și erori”. Altfel spus, printr-o metodă „empirică”, comuna oricărei acțiuni virginale, pe care oamenii încearcă să o practice pentru binele lor. Vom încerca să evocăm această nouă și diversă activitate de reconstrucție socio-politică a României; în care buna intenție, ignoranță, interesele, impostură, dorința de putere și îmbogățire au marcat marele spectacol al „Încercării și Erorii” ca soluție improvizată a unei „revoluții” ce părea interminabilă.       Fragment din volum:       „Dacă la început preocupările lui Michel Foucault, erau consacrate psihologiei, cunoașterii și epistemologiei, mai târziu, interesul filosofului s-a îndreptat către problematica socială, vizând puterea și constrângerea, mecanismele de constituire și menținere a ordinii sociale și ale modelării individului. Preocuparea pentru societate și individ a însemnat o extinsă cercetare istorică în complicata dialectică a integrării și deviantei sociale. Lucrările din tinerețe ale lui Foucault erau centrate pe problematica psihologică și psihiatrică, pentru a înțelege normalul și patologicul ființei umane, să găsească remedii și soluții pentru corectarea și ameliorarea condiției umane. Bolile mentale, delincventă și devianta trebuie înțelese în fondul lor existențial, nu doar în optica juridică și administrativă. Remediile sociale, azilul și temnițele erau paleative care ocultau patologia ființelor încarcerate, continuând sistematic opresiunea socială asupra indivizilor afectați, de cele mai multe ori, de dominația excesivă a societății asupra persoanelor. Terapeutica socială practicată în instituțiile sociale și coercitive relevă „dominația" care impune reguli și controlează, modelează și sancționează. Dominația este un alt nume dat Puterii. Un rol central în constituirea, funcționarea și dezvoltarea societății îl are Puterea care este prezentă în orice formă de organizare societală, divergență și conflictualitatea indivizilor și a grupurilor sociale, a claselor sociale sau a statelor.     Latura agresivă, corectivă este cea mai vizibilă și imediata manifestare a Puterii, exprimată în sistematica instituțiilor juridice și administrative. Societatea își găsește structura optimă de funcționare și organizare în Stat. Aici puterea este forța ordonatoare a instituțiilor și conduitelor cetățenilor, oferind protecție și consolidând edificiul social. Puterea se manifestă ca forță „politică". În societatea superior organizată ne confruntăm cu puterea care permite acțiuni individuale sau colective după criterii de raționalitate, oportunitate sau variate interese.     „A supraveghea și a pedepsi" este o carte importantă a lui M. Foucault care trebuie înțeleasă în corelație cu alte lucrări fundamentale ale filosofului francez, cum sunt: „Lumea e un mare azil", „Istoria sexualității", „Natura, populație și și cursurile ținute la College de France." Citește mai puțin...