Opera postuma a lui Thomas Pilaster

    Thomas Pilaster, scriitorul, și criticul său, Marc-Antoine Marson. Primul în texte niciodată publicate în timpul vieții, al doilea în note introductive, prefață, cronologie și note de subsol.
Citește tot rezumatul cărții Opera postuma a lui Thomas Pilaster... O bătălie mai pasionantă decât Războiul stelelor (sau Cântecul astrelor, cum veți vedea) pentru unii cititori. Și da, inclusiv cu laserul, manevrat abil de criticul înverșunat pentru a descoperi, printre ștersăturile de pe un manuscris, greșeala revelatoare.     Perechea fictivă autor-critic inventată de Eric Chevillard, unul dintre cei mai non-conformiști scriitori francezi contemporani, se luptă pe muchia literaturii, pentru literatură și grațiile ei. O luptă care nu încetează niciodată, nici după moarte. A autorului sau a literaturii, a criticii literare sau a unei femei iubite.      Fragment din volum:       „Madigan află și că tripleții Vander fuseseră căsătoriți, apoi divorțaseră toți trei în același an la cererea soțiilor respective, care ajunseseră la convingerea că frații și le împărțeau între ei fără ca ele să știe, mergând de la una la alta și apoi la cea de-a treia după cum aveau ei chef pe moment. Se părea totuși că toanele soților lor erau rareori bine distribuite sau echitabile, ba dimpotrivă, îi apucă pe toți în același moment poftă pentru aceeași femeie, care era astfel, de mai multe ori într-o singură zi, ținta avansurilor soțului ei foarte înfierbântat, cel puțin așa își imagina ea, că era vorba de același bărbat de fiecare dată — soțul ei legitim înainte de a fi lăsată la o parte pentru una dintre cumnatele ei, devenită brusc obiectul dorințelor simultane ale celor trei bărbați, ca și  cum acest mare organism tricefal și trigenital nu putea avea de-cât pasiuni amoroase exclusive și succesive. Dar, în cele din urmă, frații tot se dăduseră de gol, prin anumite diferențe în lenjeria de corp și prin niște nepotriviri ciudate în programele lor zilnice, iar soțiile, ofensate, îi părăsiseră. Oricum, scopul acestei anchete nu e de a înțelege de ce se simte o femeie abuzată când soțului ei i se substituie un bărbat care îi seamănă într-atât de mult încât doar un fir dus la maiou îi dovedește impostura, sau cum se poate, dacă primul e pe placul acestei femei, ca al doilea să-i fie insuportabil. De exemplu secretara, Laura, nu acordă atâta importanța acestor detalii vestimentare: interogată, ea recunoscu că încetase de mult să se mai întrebe care dintre cei trei patroni ai ei o sărută, probabil toți trei, dar n-ar fi putut s-o spună cu certitudine și nici nu-și bătea capul cu asta." Citește mai puțin...